Decizia nr. 1017/2009

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 și nr. 3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 și nr. 2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 și nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureș - Secția civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008 și nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călărași - Secția civilă, în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 și nr. 603/120/2009 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr. 3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008 și nr. 3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 321/88/2009 al Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curții de Apel București, în Dosarul nr. 4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția civilă, precum și de Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. București în Dosarul nr. 4.967/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Conexarea dosarelor și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iulie 2009, în prezența reprezentanților Societății Comerciale "Petrom" - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Șova și domnul avocat Mădălin Niculeasa, din cadrul Baroului București, a reprezentantei părții Spiridon Ionel, doamna avocat Spiridon Zoica, din cadrul Baroului București, precum și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 și nr. 3.879/87/2007, încheierile din 18 martie 2009 pronunțate în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009 și 2.017/95/2009, încheierile din 20 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008, nr. 6.765/100/2008, încheierile din 23 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.967/87/2008 și nr. 1.471/95/2009, încheierile din 30 martie pronunțate în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008, nr. 1.545/116/2008, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009 și nr. 1.938/95/2009, încheierile din 31 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009 și nr. 5.759/120/2008, încheierile din 1 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 3.747/87/2008, nr. 4.659/87/2008, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 3.277/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.879/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008, nr. 321/88/2009, nr. 336/120/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008 și nr. 603/120/2009, încheierile din 3 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.612/87/2007 și nr. 4.602/111/2008, încheierile din 7 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 și nr. 2.986/95/2009, Tribunalul Giurgiu - Secția civilă, Tribunalul Maramureș - Secția civilă, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Călărași - Secția civilă, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și Tribunalul Bihor - Secția civilă, au sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. și de Societatea Comercială "PSV Company" - S.A., pârâte în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii, care prevede că orice dispoziție contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, consideră că textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica dificultăți de interpretare și aplicare a legii. În acest sens, autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în spețele lor, care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii nu este în măsură să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel, arată că prevederile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementează aceeași materie, respectiv instanța competentă să soluționeze aceste conflicte. Cu toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speță ar trebui să fie incidente reglementările mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are

Legea nr. 168/1999

față de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia incidente ar fi dispozițiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijină concluzia pe care autorii excepției o consideră esențială pentru motivarea lor, anume că prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Codul muncii încalcă principiul efectivității juridice, consacrat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franței, 2008), să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009), să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor și să aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudență neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008). În plus față de acestea, autorii excepției amintesc că, prin dispozițiile art. 62 alin. (1) și

art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerența sistemului legislativ, cât și pentru a asigura eficacitatea principiului separației puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să constate abrogarea, deși legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea prevederilor

Legii nr. 24/2000

prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificația încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție care prevede obligativitatea respectării Constituției și a legilor, obligație căreia trebuie să se supună inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituțional nu face nicio distincție cu privire la destinatarii normei.

Tribunalul Giurgiu - Secția civilă consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate, deoarece, potrivit prevederilor art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere.

Tribunalul Maramureș - Secția civilă, Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ consideră că textele legale atacate sunt constituționale, întrucât abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă), când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres, sau tacită, când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice. Instanța mai observă că, atât

Legea nr. 168/1999 , cât și

Legea nr. 53/2003

sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului muncii ( Legea nr. 53/2003 ), au fost abrogate implicit dispozițiile

art. 72 din Legea nr. 168/1999

(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile legale atacate nu contravin Constituției, deoarece susținerile autorului excepției de neconstituționalitate vizează modalitatea de interpretare a actului normativ aplicabil speței de către instanța de judecată și nu aspecte ce țin de neconstituționalitatea unei legi.

Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal consideră că autorul excepției pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii. Aspectele invocate de autorul excepției țin, în opinia instanței, de aplicarea legii, interpretarea acesteia revenind instanței de judecată, și nu Curții Constituționale.

Tribunalul Călărași - Secția civilă consideră că excepția nu este întemeiată, întrucât această excepție invocată de pârâtă se referă, de fapt, la modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și la raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii. În opinia instanței, în speța de față, nu este vorba de conflictul între legea specială,

Legea nr. 168/1999 , și Codul muncii ( Legea nr. 53/2003 ) în ceea ce privește competența, ci de modul în care obiectul cererii de chemare în judecată se subscrie reglementărilor din legea specială sau regulilor din norma generală.

Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă consideră că dispozițiile legale atacate sunt constituționale, întrucât un act normativ cu valoare generală într-o anumită materie poate abroga dispozițiile contrare din acte normative anterioare, abrogarea putând fi expresă prin indicarea tuturor dispozițiilor contrare, cât și expresă prin indicarea generică a celorlalte dispoziții contrare. Cum în dreptul românesc există un număr extrem de mare de acte normative, apare ca fiind practic imposibilă enumerarea integrală a tuturor textelor ce se modifică sau se abrogă la apariția unui nou act normativ cu valoare de principiu.

Tribunalul Bihor - Secția civilă consideră că dispozițiile legale atacate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale atacate sunt constituționale. În același timp, arată că motivele invocate de autorul excepției privesc, în esență, modul de interpretare și aplicare a legii aplicabile speței, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: "(2) Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]

- orice alte dispoziții contrare."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) și (5) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor în stat și obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și în art. 79 alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că întreaga motivare a acesteia se referă la modul de interpretare și aplicare în timp a două legi organice, și anume Codul muncii și

Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă. Autorii excepției susțin, în acest sens, că există o practică neunitară la nivelul instanțelor de judecată în privința constatării abrogării implicite a prevederilor

art. 72 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, având drept consecință pronunțarea unor hotărâri judecătorești diferite asupra aceleiași probleme de drept. De asemenea, arată că nu au fost respectate normele de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului muncii.

Or, Curtea reține că problemele ce țin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenței în cauză a unor texte de lege, revin instanței de judecată, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) din Constituție, care prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar nu instanței de contencios constituțional. Astfel, instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanței de judecată poate fi atacată la instanța superioară, iar, în cazul în care practica judiciară vădește o interpretare neunitară, Constituția, prin art. 126 alin. (3), dă Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu Curții Constituționale, competența de a stabili interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.

Eventualele necorelări de ordin legislativ dintre dispozițiile

Legii nr. 168/1999

și cele ale

Legii nr. 53/2003

- Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituționalitate și nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susținerii neconstituționalității unor reglementări. Examinarea acestora nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci în competența exclusivă a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificări, completări sau abrogări pentru a asigura ordinea juridică necesară.

Curtea Constituțională nu poate fi transformată în legiuitor pozitiv, ci trebuie să-și limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competența de a lipsi de efecte juridice legile neconstituționale.

De asemenea, Curtea reține că atribuțiile sale privind analiza conformității unor texte de lege cu Constituția nu se pot extinde și asupra aspectelor ce țin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp cât aceste norme nu au relevanță în plan constituțional.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 298 alin. (2) ultima liniuță din Legea nr. 53/2003

-

Codul muncii , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. în dosarele nr. 2.723/122/2008, nr. 4.377/87/2007, nr. 2.959/122/2008, nr. 2.611/122/2008, nr. 2.404/122/2007, nr. 2.523/122/2008, nr. 2.926/122/2008, nr. 3.880/87/2007, nr. 4.008/87/2007, nr. 1.845/122/2007, nr. 2.925/122/2008, nr. 3.781/87/2007, nr. 3.770/87/2007, nr. 3.773/87/2007 și nr. 3.879/87/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în dosarele nr. 1.822/95/2009, nr. 1.663/95/2009, nr. 2.017/95/2009, nr. 1.733/95/2009, nr. 1.840/95/2009, nr. 1.934/95/2009, nr. 2.453/95/2009, nr. 1.938/95/2009, nr. 2.518/95/2009, nr. 2.526/95/2009, nr. 897/95/2009, nr. 2.037/95/2009, nr. 1.000/95/2009, nr. 2.517/95/2009, nr. 2.641/95/2009, nr. 14.115/95/2008, nr. 14.116/95/2008, nr. 14.126/95/2008, nr. 2.472/95/2009, nr. 2.602/95/2009, nr. 2.605/95/2009, nr. 14.104/95/2008, nr. 14.109/95/2008, nr. 14.114/95/2008, nr. 2.638/95/2009, nr. 1.471/95/2009, nr. 16.922/95/2008, nr. 14.780/95/2008, nr. 16.750/95/2008, nr. 16.678/95/2008, nr. 16.742/95/2008, nr. 1.738/95/2009, nr. 2.898/95/2009, nr. 2.765/95/2009, nr. 2.764/95/2009, nr. 1.897/95/2009, nr. 50/95/2009, nr. 16.769/95/2008, nr. 2.973/95/2009, nr. 2.766/95/2009 și nr. 2.986/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 5.622/100/2008, nr. 5.508/100/2008, nr. 6.775/100/2008, nr. 6.115/100/2008 și nr. 6.765/100/2008 ale Tribunalului Maramureș - Secția civilă, în dosarele nr. 1.179/116/2008, nr. 1.763/116/2008, nr. 1.931/116/2008, nr. 1.442/116/2008, nr. 1.941/116/2008, nr. 1.930/116/2008, nr. 1.968/116/2008, nr. 1.385/116/2008, nr. 1.606/116/2008, nr. 1.502/116/2008, nr. 1.544/116/2008 și nr. 1.545/116/2008 ale Tribunalului Călărași - Secția civilă, în dosarele nr. 5.759/120/2008, nr. 336/120/2009 și nr. 603/120/2009 ale Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă, în dosarele nr. 4.751/87/2008, nr. 4.652/87/2008, nr. 2.864/87/2008, nr. 722/87/2009, nr. 4.659/87/2008, nr. 3.747/87/2008, nr. 3.982/87/2008, nr. 4.879/87/2008, nr. 2.366.1/87/2007, nr. 4.246/87/2008, nr. 4.655/87/2008, nr. 3.750/87/2008, nr. 713/87/2009, nr. 4.091/87/2008, nr. 726/87/2009, nr. 2.171/87/2008, nr. 2.680/87/2008, nr. 723/87/2009, nr. 277/87/2009, nr. 712/87/2009, nr. 4.550/87/2008, nr. 3.791/87/2008 și nr. 3.277/87/2008 ale Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 321/88/2009 al Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în Dosarul nr. 3.612/87/2007 al Curții de Apel București, în Dosarul nr. 4.602/111/2008 al Tribunalului Bihor - Secția civilă, precum și de Societatea Comercială "PSV Company" - S.A. București în Dosarul nr. 4.967/87/2008 al Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009.