Decizia nr. 63/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Victor Dan Zlatescu - judecător

Ioan Griga - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, invocată de Temesan Razvan Liviu în Dosarul nr. 2.067/1997 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 martie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 2 aprilie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Ordonanța nr. 449/P din 26 septembrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție a fost luată, față de inculpatul Temesan Razvan Liviu, măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi municipiul București, prevăzută la art. 136 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe o durată de 30 de zile.

Împotriva acestei ordonanțe inculpatul, în baza dispozițiilor art. 140^1 din Codul de procedură penală, a formulat plângere la Tribunalul Municipiului București - Secția I penală, căruia îi revenea competența sa judece cauza în fond.

Prin Încheierea din 16 octombrie 1997 Tribunalul Municipiului București - Secția I penală a respins plângerea inculpatului, mentinand astfel măsura preventivă luată de procuror.

Deși în dispozitivul încheierii, în mod greșit s-a făcut mențiunea "definitivă", deoarece încheierea era supusă recursului potrivit art. 140^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, eroare invocată de autorul excepției ca o piedica în folosirea caii de atac, acest fapt nu l-a împiedicat sa declare recurs împotriva ordonanței procurorului.

În fața instanței de recurs - Curtea de Apel București, Secția a II-a penală - inculpatul a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 20 noiembrie 1997, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În motivarea excepției se susține ca prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd calea de atac a recursului și împotriva încheierii prin care prima instanța dispune respingerea cererii de revocare a măsurii preventive. În opinia sa, dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție, privitoare la egalitatea în drepturi, deoarece, în timp ce inculpatul nu poate declara recurs împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive, procurorul poate ataca cu recurs încheierea prin care s-a admis o astfel de plângere și s-a dispus revocarea măsurii. Tot în opinia autorului excepției, dispozițiile legale atacate contravin și prevederilor art. 128 din Constituție, privitoare la drepturile de folosire a căilor de atac.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, prevederile art. 141 din Codul de procedură penală fiind constituționale. Se mai precizează ca inculpatul se poate folosi de prevederile art. 140^1 din Codul de procedură penală pentru a se plange împotriva măsurilor preventive luate de procuror, iar hotărârea pronunțată în baza acestui text de lege poate fi atacată cu recurs fără nici o discriminare atât de procuror, cat și de inculpat.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, dispozițiile art. 141 din Codul de procedură penală fiind constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate să priveasca numai dispozițiile legale de care depinde judecarea cauzei.

În cauza se constată că prevederile legale de care depinde soluționarea plângerii inculpatului, în legătură cu măsura preventivă luată față de el, sunt cele din art. 140^1 din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, inculpatul invoca neconstituționalitatea dispozițiilor art. 141 din același cod, deși el nu se afla în nici una dintre situațiile la care se referă aceste dispoziții.

În aceasta situație, excepția de neconstituționalitate invocată urmează a fi respinsă, ea fiind inadmisibila în raport cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 din Codul de procedură penală, invocată de Temesan Razvan Liviu în Dosarul nr. 2.067/1997 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 aprilie 1998.