Decizia nr. 1080/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zolatan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Municipiul București, prin primarul general, în Dosarul nr. 30.744/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Adrian Bold, domnul avocat Valeriu Stoica, apărător ales cu delegația depusă la dosarul cauzei, membru în Baroul București. Se constată lipsa autorului excepției și a celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului părții Adrian Bold. Acesta solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse pe larg în notele scrise depuse la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. Consideră că textul de lege criticat nu are caracter retroactiv, iar prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu pot fi invocate în etapa administrativă a aplicării sancțiunii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 30.744/3/2008, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Municipiul București, prin primarul general, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat are caracter retroactiv în măsura în care împiedică sancționarea unei abateri disciplinare săvârșite înainte de intrarea sa în vigoare, dar constatată ulterior acestui moment. În acest sens, arată că termenul de prescripție a aplicării sancțiunii, cu începere de la data săvârșirii abaterii disciplinare, a fost introdus abia în anul 2003, prin

Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru exercitarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În actuala reglementare a

Legii nr. 188/1999 , dreptul autorității de a aplica funcționarului public o sancțiune pentru o abatere săvârșită înainte de legiferarea prin art. 77 alin. (5), dar constatată ulterior, este restrâns la acele fapte a căror constatare și sancționare au avut loc într-un interval de doi ani de la data săvârșirii lor, chiar dacă la momentul comiterii abaterii disciplinare începutul termenului de prescripție era marcat de constatarea, iar nu de săvârșirea ei. Se mai susține că este nesocotit și dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin instituirea unui termen de prescripție a aplicării sancțiunii, independent de data constatării abaterii disciplinare, textul de lege criticat dezavantajează autoritatea publică în raport cu funcționarul public. Aceasta, deoarece neconstatarea abaterii în intervalul de doi ani de la data săvârșirii sale împiedică analiza pe fond a temeiniciei aplicării sancțiunii. Pentru aceleași motive, se arată că textul de lege criticat creează un regim discriminatoriu pentru acei funcționari publici care au săvârșit o abatere disciplinară constatată în interiorul termenului de prescripție a aplicării sancțiunii, față de cei care, deși aflați în aceeași situație, se bucură de impunitate întrucât beneficiază de prevederile

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 .

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins: "(5) Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (3), care garantează dreptul părților la un proces echitabil și art. 124 alin. (2), potrivit căruia justiția este unică, egală și imparțială pentru toți. De asemenea, se mai invocă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

instituie o regulă de procedură ce trebuie respectată în cadrul etapei administrative a aplicării sancțiunilor disciplinare pentru încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege. Stabilirea răspunderii disciplinare a acestora, prin analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare și propunerea sancțiunilor disciplinare aplicabile funcționarilor publici, revine unei comisii de disciplină care trebuie să își exercite competențele în termenele fixate prin textul de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate. Stabilirea unor astfel de termene este atributul exclusiv al legiuitorului și are ca scop prevenirea unor eventuale abuzuri în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor disciplinare, precum și înlăturarea unor posibile suspiciuni legate de activitatea comisiilor de disciplină.

Critica formulată de autorul excepției prin raportare la dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție nu poate fi reținută, întrucât textul de lege supus controlului de constituționalitate nu cuprinde norme care să acționeze retroactiv, aspectele prezentate de autor în motivarea excepției reprezentând, în realitate, evidențierea unui conflict de legi în timp, a cărui soluționare revine instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția, nicidecum Curții Constituționale.

Totodată, instanța de contencios constituțional constată că nu sunt întemeiate criticile referitoare la nesocotirea dispozițiilor din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil. Aceasta, deoarece, astfel cum a rezultat din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conceptul de proces echitabil nu este specific etapei administrative de aplicare a sancțiunilor disciplinare, desfășurate în fața organelor administrativ-jurisdicționale, atâta vreme cât deciziile acestora sunt susceptibile de a fi supuse controlului unor instanțe judecătorești care asigură conformitatea cu exigențele impuse de un proces echitabil. Or, potrivit

art. 80 din Legea nr. 188/1999 , funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau a dispoziției de sancționare, într-un cadru procesual în care părțile vor beneficia de toate garanțiile specifice unui proces echitabil.

De asemenea, Curtea observă că prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât, referindu-se la caracteristicile pe care justiția trebuie să le întrunească, au în vedere tot etapa judecătorească, ulterioară celei administrative. În fine, critica de neconstituționalitate, constând în pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, nu este întemeiată, textul de lege ce formează obiect al excepției nefiind de natură să creeze un regim discriminatoriu între diverse categorii de destinatari, respectiv între acei funcționari publici "care au săvârșit o abatere disciplinară constatată în interiorul termenului de prescripție a aplicării sancțiunii și cei care, deși aflați în aceeași situație, se bucură de impunitate întrucât beneficiază de prevederile

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 ". Diferențierea rezultă din modul de aplicare de către autoritatea publică a textului de lege criticat, iar nu din conținutul normativ al acestuia, astfel că nu se poate reține, nici sub acest aspect, neconstituționalitatea dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Municipiul București, prin primarul general, în Dosarul nr. 30.744/3/2008 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2009.