Decizia nr. 1068/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comrimet" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția comercială.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, în prezența avocatului Cristian Duțescu pentru Societatea Comercială "Comrimet" - S.A. din Galați, a consilierului juridic Anina Radu pentru S.I.F. Oltenia - S.A. și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 16 iunie 2009, iar apoi pentru 7 iulie 2009 și pentru 14 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.863/63/2008, Tribunalul Dolj - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, introduse prin

art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Comrimet" - S.A. din Galați în cauza ce are ca obiect judecarea acțiunii în anulare a hotărârii Adunării generale a Acționarilor S.I.F. Oltenia - S.A. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate instituie o limitare a dreptului de proprietate ce operează asupra tuturor atributelor sale, existența pragului de deținere de 1% afectând deopotrivă dreptul de folosință, dreptul de a culege fructele și dreptul de dispoziție al titularului. Totodată, dreptul de dispoziție asupra acțiunilor și libertatea de a contracta sunt puternic afectate de alin. (4) al art. 286^1, care stipulează obligativitatea înstrăinării acțiunilor cu care este depășită limita de deținere în maximum 3 luni de la depășirea acestui prag. Stabilirea unei limite a dreptului de proprietate privată asupra acțiunilor unei societăți comerciale contravine

art. 44 alin. (1) din Constituție , nicio rațiune de oportunitate sau de asigurare a protecției anumitor investitori neputând justifica această încălcare.

De asemenea, autorul excepției susține că legislația Uniunii Europene prevede că măsură de protecție a investitorilor obligativitatea efectuării ofertei publice obligatorii în cazul atingerii unui anumit nivel de deținere. Astfel, art. 5 din

Directiva 2004/25

instituie recomandarea ca persoana care dorește preluarea unei companii să fie obligată să efectueze oferta publică adresată tuturor acționarilor și pentru toate deținerile acestora, recomandare introdusă și în

Legea nr. 297/2004 , care este aplicabilă și în cazul societăților de investiții financiare.

Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă și art. 40 din Constituție, întrucât nu se poate vorbi de dreptul de asociere, atât timp cât se impun prin lege restricții în exercitarea acestui drept. Principiul liberei asocieri a cetățenilor vine în contradicție cu instituirea unei limite legale a participanților în cadrul unei organizații private, subiecte de drept privat, iar existența dispersării excesive a acționariatului cauzată de prezența pragului de 1% încalcă exercitarea liberă a dreptului la asociere prin împiedicarea întrunirii acționarilor în cadrul adunării generale extraordinare.

De asemenea, se arată că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor

art. 45 din Constituție , încălcând dreptul acționarilor societăților de investiții financiare la libertatea economică.

În concluzie, autorul excepției susține că nu pot fi incidente dispozițiile art. 53 din Constituție, deoarece restrângerea dreptului de proprietate și a dreptului de asociere nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de acest text constituțional.

Tribunalul Dolj - Secția comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată. Astfel, textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale ale

art. 40 ,

44

și

45 , dar nici pe cele ale art. 53, întrucât nu se poate reține existența unei restrângeri neproporționale cu situația care a determinat-o.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, iar în baza art. 50 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, s-a solicitat punctul de vedere al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Guvernul apreciază că

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

a instituit o restrângere a exercițiului dreptului de dispoziție în privința acțiunilor deținute la o societate comercială, dar această limitare, conformă cu prevederile

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Constituție, este justificată de interese economice vizând protecția intereselor acționarilor. Totodată, obligarea acționarilor care dobândesc în mod fraudulos o poziție semnificativă de a-și vinde participația care depășește cota permisă intervine ca o sancțiune, iar nu ca o limitare sau o restrângere a dreptului de proprietate, invocând în acest sens prevederile art. 9 alin. (5) teza întâi din Directiva nr. 93/22 CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare. De asemenea, Guvernul apreciază că prin dispozițiile de lege criticate nu se încalcă nici prevederile art. 45 din Constituție, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă se exercită în condițiile legii, iar potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, statul are rolul de a crea cadrul general economic, social și politic necesar pentru derularea activității operatorilor economici, ceea ce implică adoptarea unor reglementări restrictive, în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor. Acționarul obișnuit al unei societăți de investiții financiare nu este acționarul diligent, care caută să se informeze asupra participației sale, ci este acționarul nediligent, dezinteresat, care urmărește doar să primească dividendele aferente cotei sale, fără o valoare prea mare. Astfel, rațiunile care au stat la baza instituirii acestui prag de deținere de 1% "au fost strâns legate de prevenirea tendinței de speculare a titlurilor S.I.F. și de protejarea intereselor acționarilor nediligenți". Cât privește dispozițiile art. 40 din Constituție, Guvernul consideră că acestea nu au incidență în soluționarea cauzei. În final, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 470/2005 .

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare arată că - printr-un punct de vedere adresat Guvernului în anul 2005 - a susținut, cu majoritate de voturi, inoportunitatea impunerii unei limite de deținere a acțiunilor unei societăți de investiții financiare. De asemenea, în vederea adoptării

Legii nr. 97/2006 , a exprimat poziția oficială potrivit căreia se impune completarea în mod expres a cadrului legal existent, în sensul limitării deținerilor la 1% din capitalul social al S.I.F. și asupra persoanelor care acționează concertat, în scopul aplicării corespunzătoare a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 41/2005

pentru evitarea concentrărilor deținerilor de acțiuni la o societate de investiții financiare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, Avocatului Poporului și Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, dispoziții introduse prin

Ordonanța Guvernului nr. 41/2005

privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 28 iulie 2005, și modificate prin articolul unic pct. 8 din

Legea nr. 97/2006

pentru aprobarea acestei ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 2 mai 2006.

În prezent, textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 286^1: "(1) Orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea fondurilor proprietății private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare.

(2) Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acțiunile deținute de acționarii care depășesc limitele prevăzute la alin. (1).

(3) Persoanele menționate la alin. (1) au obligația ca la atingerea pragului de 1% să informeze în maximum 3 zile lucrătoare societatea de investiții financiare, C.N.V.M. și piața reglementată pe care sunt tranzacționate respectivele acțiuni.

(4) În termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere.

(5) C.N.V.M. va emite reglementări pentru aplicarea prezentului articol."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că au fost încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 40

privind dreptul de asociere, în

art. 44

privind garantarea proprietății private, în art. 45 referitoare la libertatea economică și în

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, orice persoană poate dobândi cu orice titlu sau poate deține, singură ori împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat, acțiuni emise de către societățile de investiții financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietății Private, dar nu mai mult de 1% din capitalul social al societăților de investiții financiare. Acest prag maxim de deținere de acțiuni ale unei societăți de investiții financiare a fost introdus de către legiuitor din rațiuni ce țin de interesul public deosebit acordat acțiunilor emise de societățile de investiții financiare, societăți care - potrivit

art. 1 din Legea nr. 133/1996

pentru transformarea Fondurilor Proprietății Private în societăți de investiții financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 1 noiembrie 1996 - provin din fostele Fonduri ale Proprietății Private și funcționează ca societăți comerciale pe acțiuni.

Curtea constată că societățile de investiții financiare nu pot fi considerate simple societăți comerciale pe acțiuni, astfel cum le califică în mod eronat autorul excepției de neconstituționalitate, întrucât au fost constituite prin voința legiuitorului din transformarea Fondurilor Proprietății Private, acționarii nefiind animați de affectio societatis, au un obiect de activitate strict prevăzut de lege, sunt organisme de plasament colectiv care emit acțiuni nominative și le distribuie cetățenilor care au optat pentru schimbul titlurilor de privatizare la Fondurile Proprietății Private, iar majorarea capitalului lor social se poate realiza numai prin oferta publică de acțiuni.

Pe de altă parte, Curtea constată că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, deoarece, potrivit dispozițiilor

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Constituție, atât conținutul, cât și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, putând institui anumite limite pentru apărarea intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor altor persoane. În acest sens este și jurisprudența Curții Constituționale, care, prin

Decizia nr. 515 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2007, respingând excepția de neconstituționalitate a altor dispoziții din

Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, a stabilit că, potrivit

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Constituție, legiuitorul are competența de a stabili limitele dreptului de proprietate, iar în considerarea acestei competențe, anumite prevederi din

Legea nr. 297/2004 , constatate ca fiind constituționale, au instituit limite ale dreptului de dispoziție în privința acțiunilor deținute la o societate comercială.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că impunerea prin lege a unui prag maxim de deținere de acțiuni la societățile de investiții financiare rezultate din transformarea Fondurilor Proprietății Private nu este de natură să contravină prevederilor

art. 44 din Constituție .

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. (4) al art. 286^1 din Legea privind piața de capital, Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată, deoarece obligația de a vinde acțiunile ce depășesc pragul de 1% din capitalul social al unei societăți de investiții financiare, prag impus de lege, reprezintă o sancțiune a nerespectării unei dispoziții legale și nicidecum o nesocotire a dreptului de proprietate privată, garantat prin dispozițiile

art. 44 din Legea fundamentală .

Referitor la dispozițiile art. 45 din Constituție, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit normei constituționale, este garantată exercitarea "în condițiile legii" a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul alin. (4) al

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

nu face decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.

În final, Curtea constată, pe de-o parte, că dispozițiile art. 40 din Constituție privind dreptul de asociere nu au incidență în cauza de față, deoarece acestea se referă la asociații de drept public, care nu au scopuri lucrative, ci au scopuri politice, sociale, religioase, culturale etc., iar, pe de altă parte, că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au legătură cu cauza, deoarece nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de textul constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3

al

art. 11 alin. (1) lit. A. d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 286^1 din Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, excepție ridicată de Societatea Comercială "Comrimet" - S.A. din Galați în Dosarul nr. 15.863/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2009.