Decizia nr. 74/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997 pentru modificarea și completarea Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Mihai Constantinescu - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Victor Dan Zlatescu - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997 , invocată de Societatea Comercială "Casa Alba" - S.A. în Dosarul nr. 4.678/1997 al Tribunalului București - Secția comercială.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28 aprilie 1998, în prezenta părților și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 5 mai 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 1997, pronunțată de Tribunalul București - Secția comercială în Dosarul nr. 4.678/1997 al acestui tribunal, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997
pentru modificarea și completarea
Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , invocată de Societatea Comercială "Casa Alba" - S.A. într-un litigiu având ca obiect obligarea acestei societăți la vânzarea unui activ pe care reclamanta îl are în locatie de gestiune.
În motivarea excepției invocate se susține ca dispozițiile
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997 , prin care s-a modificat
art. 74 din Legea nr. 58/1991 , permit o interpretare care "conduce practic, în fapt, în cazul de fața, la o <<expropriere>> infrangand dispozițiile constituționale care ocrotesc dreptul de proprietate".
În opinia instanței, "dispozițiile a căror constituționalitate se solicita a se constata pot fi sau nu neconstituționale în măsura în care, raportat la speta de fața, se vor produce dovezi în sensul celor expuse", adică, după cum cumpărătorii acțiunilor societății privatizate au respectat sau nu contractul încheiat pentru cumpărarea acestor acțiuni.
În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca, în prezent,
Legea nr. 58/1991 , al carei articol 74 a fost modificat prin
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997 , a fost abrogată prin art. 44 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale. Totuși se considera ca, întrucât art. 27 din noua reglementare cuprinde o soluție asemănătoare cu aceea din prevederea abrogată, "excepția de neconstituționalitate persista și în ceea ce privește dispozițiile respective ale art. 27". În sprijinul acestui punct de vedere se invoca Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, în care s-a statuat ca "excepția de neconstituționalitate are ca obiect o dispoziție legală nu atât în sens formal, ci, mai ales, în sens material, întrucât, sub acest aspect, cel ce o invoca susține ca textul legal este contrar unei prevederi constituționale". În concluzie, se arata ca ar urma să fie analizata constituționalitatea art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, despre care se apreciază că nu poate avea semnificatia unei "exproprieri", asa cum se menționează în sesizare, reglementand numai condițiile de vânzare a unor active celor care le dețin în locațiune. Premisele fiind diferite - în prima ipoteza, dreptul de proprietate, iar în cea de a doua, un anumit tip de contract de locațiune -, rezultă ca dispozițiile legale ce fac obiectul excepției "sunt constituționale".
În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția a rămas fără obiect, întrucât
art. 74 din Legea nr. 58/1991 , care a fost modificat prin
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997 , a fost abrogat, o dată cu legea în ansamblul sau, prin art. 44 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997.
Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, susținerile părților, concluziile procurorului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale a căror legitimitate constituțională este contestată, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 și următoarele din Legea nr. 47/1992.
Prevederile
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997
au modificat
art. 74 din Legea nr. 58/1991 , dar, după invocarea excepției, această lege a fost abrogată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997. Rezultă deci ca, în prezent, excepția a rămas fără obiect.
Susținerea ca, deși prevederea legală ce face obiectul excepției a fost abrogată prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, excepția urmează a fi soluționată având în vedere prevederile art. 27 ale noii reglementări, care au preluat, în parte, soluțiile legislative anterioare, nu poate fi reținută.
În reglementarea inițială a
art. 74 din Legea nr. 58/1991 , la alin. 1 se prevedea o soluție legislativă care, într-adevăr, este parțial preluată de art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, întrucât în ambele dispoziții legale se reglementează vânzarea de active celor care le dețin în locatie de gestiune sau în calitate de chiriași.
Ceea ce nu s-a preluat în noua reglementare sunt dispozițiile alin. 2 al
art. 74 din Legea nr. 58/1991 , în prezent abrogate, în ceea ce prevedea posibilitatea înstrăinării de active și în situația când acțiunile sau părțile sociale care alcătuiesc capitalul social au fost vândute, cu plata în rate, până la achitarea integrală a prețului ratelor.
Legat de aceasta din urma prevedere, se susține prin excepție ca "are semnificatia unei exproprieri", întrucât reprezintă o vânzare silită la care este obligată o societate privatizata, în vederea înstrăinării activelor sale, incalcandu-se astfel dreptul de proprietate al acționarilor și puterilor conferite lor de lege în conducerea societății. Asa cum s-a arătat, prevederea respectiva nu a fost preluată însă de art. 27 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, iar, o dată cu abrogarea
Legii nr. 58/1991 , a fost și ea abrogată, astfel încât critica formulată privește un text legal care nu mai este în vigoare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 52 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1997
pentru modificarea și completarea
Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991 , invocată de Societatea Comercială "Casa Alba" - S.A. în Dosarul nr. 4.678/1997 al Tribunalului București - Secția comercială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.