Decizia nr. 88/1998

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 28 mai 1998, asupra neconstitutionalitatii prevederilor art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de către 75 de deputați, și anume: Anghel Stanciu, Gheorghe Secara, Miron Tudor Mitrea, Ecaterina Andronescu, Niculae Napoleon Antonescu, Constantin Eremia Cotrutz, Petru Bejinariu, Ioan Iuliu Furo, Leonida Lari Iorga, Mihai Vitcu, Mihai Sireteanu, Mihai Ioan Popa, Daniela Bartos, Marian Ianculescu, Vasile Panteliuc, Mihai Nicolescu, Florin Serac, Hildegard Puwak, Vasile Candea, Marina Ionescu, Gheorghe Vâlceanu, Traian Sabau, Radu Liviu Bara, Dumitru Buzatu, Adrian Croitoru, Marin Cristea, Ion-Florentin Sandu, Romulus Ion Moucha, Dumitru Popescu, Ilie Neacsu, Gheorghe Ariton, Mitica Balaet, Nicolae Leonachescu, Mitzura Domnica Arghezi, Nicolae Vasilescu, Constantin Babalau, Florea Buga, Mihai Drecin, Nicolae Bud, Miron Chichisan, Vasile Miclaus, Valentin Adrian Iliescu, Ioan Gavra, Petru Steolea, Corneliu Ciontu, Viorel Burlacu, Viorel Pop, Vasile Ghiga, Ștefan Ignat, Daniela Popa, Iosif Boda, Victor Achimescu, Ioan Bivolaru, Viorel Hrebenciuc, Victor Neagu, Ion Munteanu, Gheorghe Oana, Alexandru Lapusan, Virgil Popa, Traian Dobre, Madalin Voicu, Vichentie Nicolaiciuc, Sevastian Fenoghen, Iosif Panes, Florea Simion, Ioan Sonea, Sever Mesca, Ion Dutu, Luca Stefanoiu, Romulus Raicu, Petre Turlea, Dumitru Gheorghe, Mircea Cosea, Marcu Tudor, Lazar Ladariu și Osman Fedbi.

Prin obiecția de neconstituționalitate formulată, se arata ca prevederile legale atacate sunt neconstituționale, pentru următoarele motive:

Alocația bugetară de 11.850,3 miliarde lei, prevăzută pentru învățământ la art. 9 alin. (1) și în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, este inferioară cu 1.809,883 miliarde lei față de limita minima a acestei alocații, de 4% din produsul intern brut, prevăzută la art. 169 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată. Aceasta derogare este considerată neconstitutionala "prin încălcarea flagrantă a prevederilor unei legi organice (Legea nr. 84/1995), anulate printr-o lege ordinară (Legea bugetului de stat)", contravenind astfel următoarelor norme constituționale: art. 51, potrivit căruia respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, și art. 16 alin. (2), potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

În temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca obiecțiile de neconstituționalitate sunt neintemeiate. Astfel, în legătură cu susținerea ca Parlamentul a încălcat prevederile unei legi organice printr-o lege ordinară, se susține ca aceasta este nefondata, întrucât "nu se tine seama de faptul ca într-o lege organică exista și dispoziții de natura legii ordinare și nici de principiul specialia generalibus derogant". Legea nr. 84/1995 este o lege organică, cuprinzând dispoziții normative ce reglementează organizarea generală a învățământului, însă ea conține și prevederi de natura unei legi ordinare, cum sunt și dispozițiile art. 169 alin. (1) care stabilesc limita de 4% din produsul intern brut pentru finanțarea învățământului de stat. Se arata, în continuare, ca Legea bugetului de stat, fiind o lege specială, poate deroga de la prevederile cu caracter general ale art. 169 din Legea învățământului, fără a infrange Constituția, fiind o situație tipica de derogare legislativă. În concluzie se afirma ca prevederile art. 9 alin. (1) corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (2) și ale art. 51 din Constituție, invocate în sesizare.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca obiecția de neconstituționalitate, formulată prin sesizare, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Totalitatea sumelor prevăzute pentru învățământ în bugetul de stat, pentru anul 1998, este de 16.425,1 miliarde lei, cuprinzând atât alocația bugetară, cat și alte surse. Fața de produsul intern brut preliminat pentru anul 1997, ponderea cheltuielilor de învățământ reprezintă circa 6,6%, iar, dacă se are în vedere exclusiv alocația bugetară de 11.850,3 miliarde lei, aceasta pondere este de 4,7% . În cazul în care comparatia se face cu produsul intern brut prognozat pentru anul 1998, ponderea cheltuielilor de învățământ în totalul acestuia reprezintă 4% .

De asemenea, se precizează ca, ținând seama de conținutul bugetului, pentru suma suplimentară de 1.809,883 miliarde lei, prevăzută în sesizare, nu exista surse de finanțare.

Deși art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995 nu face obiectul sesizării, Guvernul considera ca poate fi pusă la indoiala însăși constituționalitatea prevederilor respective, pentru ca este contrar dispozițiilor art. 137 alin. (2) din Constituție ca Parlamentul sa stabilească prin legi, având un alt obiect de reglementare, proportiile sumelor ce urmează să fie alocate prin buget pentru diverse capitole de cheltuieli.

Referitor la caracterul normei cuprinse la art. 169 alin. (3) din Legea nr. 84/1995, se apreciază ca aceasta nu este de natura legii organice. O lege organică poate să nu cuprindă, în totalitate, norme de natura organică, ci sa conțină, pe lângă dispoziții de domeniul legii organice, și prevederi de domeniul legii ordinare. Astfel, Legea nr. 84/1995 este o lege organică, însă ea include și dispoziții ce reglementează domenii ale legii ordinare, cum este și art. 169 alin. (3) din această lege, care conține prevederi referitoare la finanțarea învățământului.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere obiecția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul judecătorului-raportor și prevederile Legii bugetului de stat pe 1998, ce fac obiectul sesizării, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze obiecția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată, potrivit art. 144 lit. a) din Constituție și prevederilor Legii sale organice nr. 47/1992.

În esenta, obiecția de neconstituționalitate invocată consta în aceea ca alocația pentru învățământ prevăzută la art. 9 alin. (1) și în anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998 este inferioară cotei de 4% din produsul intern brut, alocata învățământului prin Legea învățământului nr. 84/1995, la art. 169 alin. (1), ceea ce, reprezentând o abatere, printr-o lege ordinară, de la dispozițiile unei legi organice, are semnificatia unei încălcări a regimului constituțional al legii organice.

Potrivit art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituție, organizarea generală a învățământului constituie un domeniu rezervat legii organice, din care cauza Legea învățământului nr. 84/1995, având în vedere și majoritatea cu care a fost adoptată, constituie o asemenea lege.

Potrivit art. 169 alin. (1) din această lege, finanțarea învățământului de stat se face de la bugetul de stat, în limita a cel puțin 4% din produsul intern brut. Totodată la alin. (3) al acestui articol se prevede că veniturile proprii ale unităților de învățământ, subvențiile, donațiile, sponsorizarile și taxele încasate de acestea nu afectează alocația de la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 6/1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea Constituțională a statuat ca o derogare poate fi stabilită numai printr-o lege de aceeași natura cu aceea a legii de la care se deroga. Rezultă, pe cale de consecința, ca printr-o lege ordinară nu se poate deroga de la o prevedere de natura legii organice, deoarece ar insemna ca, printr-o asemenea derogare, legea ordinară sa reglementeze în domenii rezervate de Constituție legii organice.

În ceea ce privește Legea bugetului de stat pe anul 1998, aceasta este o lege ordinară, întrucât bugetul de stat nu constituie o materie rezervată de Constituție legii organice, iar potrivit normei constituționale prevăzute la art. 137 alin. (3), bugetul de stat se aproba prin lege.

Prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, referitoare la cota de 4% din produsul intern brut pentru învățământul de stat, constituie însă o norma financiară, prevăzută în titlul VI al acestei legi. Deci ea nu face parte din sfera regulilor referitoare la organizarea generală a învățământului, ce constituie domeniul rezervat legii organice de art. 72 alin. (3) lit. m) din Constituție și care face obiectul de reglementare al textelor din celelalte titluri ale Legii nr. 84/1995. Dacă aceasta norma ar fi de natura legii organice, atunci și prevederea corespunzătoare din bugetul de stat ar trebui să fie de aceeași natura, ceea ce, asa cum s-a arătat, ar contraveni dispozițiilor art. 137 alin. (3) din Constituție. Faptul ca dispoziția legală respectiva a fost cuprinsă, sub aspect tehnic-legislativ, în Legea învățământului nr. 84/1995, nu-i schimba natură. O norma de natura legii ordinare nu devine o norma de natura legii organice, întrucât este cuprinsă într-o asemenea lege, caracterizarea sa, ca fiind ordinară sau organică, rezultând din obiectul reglementării. Astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 53/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994, domeniile legii organice sunt limitativ prevăzute de Constituție și de stricta interpretare. De aceea o lege organică, chiar dacă din motive de politica legislativă cuprinde și norme de natura legii ordinare, nu poate extinde domeniile rezervate de Constituție legii organice și asupra acestor norme. Asemenea consecința este inadmisibila, deosebirea dintre legea organică și cea ordinară fiind exclusiv de natura constituțională, nu legală.

De altfel, în legătură cu procedeul de a se stabili cote din produsul intern brut ce urmează a fi alocate pentru dimensionarea cheltuielilor bugetare, Curtea, prin Decizia nr. 36/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, a constatat, cu referire la cheltuielile pentru activitatea de cercetare științifică, ca acest procedeu este neconstitutional. În cauza de fața Curtea nu a fost sesizată pentru a controla legitimitatea constituțională a art. 169 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, problema asupra căreia nici nu s-ar putea pronunța decât în cadrul controlului posterior al constituționalității legii, prin soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, astfel cum s-a statuat în jurisprudenta Curții prin deciziile nr. 6/1993, nr. 26/1995 și nr. 62/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 martie 1993, nr. 66 din 11 aprilie 1995 și, respectiv, nr. 122 din 19 iunie 1995.

În consecința, prevederile art. 169 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, neavând caracterul unor norme de natura legii organice, rezultă ca obiecția din sesizare, referitoare la neconstituționalitatea derogarii, prin art. 9 alin. (1) și prin anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, de la dispozițiile acestui articol, este neîntemeiată.

Relația dintre cele doua norme, din Legea învățământului nr. 84/1995 și din Legea bugetului de stat pe anul 1998, nu este o problemă de constituționalitate, iar prevederile ce fac obiectul sesizării sunt constituționale, întrucât, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 36/1996 sus-menționată, legea bugetului de stat fiind temporară, instituirea unei alocații bugetare nu poate fi decât tot temporară, potrivit principiului constituțional al anualitatii bugetului de stat.

Fața de cele arătate, în temeiul art. 16 alin. (2), al art. 51, al art. 72 alin. (3) și al art. 144 lit. a) din Constituție, precum și al Legii nr. 47/1992, republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca prevederile art. 9 alin. (1), corelat cu anexa nr. 3/15 din Legea bugetului de stat pe anul 1998, sunt constituționale.

Definitivă.

Decizia se comunică Președintelui României.

Deliberarea a avut loc la data de 2 iunie 1998 și la ea au participat: Ioan Muraru, președinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu, Romul Petru Vonica și Victor Dan Zlatescu, judecători.