Decizia nr. 1312/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries - S.A. în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr. 1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 și nr. 1.591/254/2008 ale Judecătoriei Mangalia.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 904D/2009, nr. 905D/2009, nr. 906D/2009, nr. 907D/2009, nr. 908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 și nr. 1.061D/2009, înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate este identic.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 905D/2009, nr. 906D/2009, nr. 907D/2009, nr. 908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 și nr. 1.061D/2009 la Dosarul nr. 904D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat, în dosarele nr. 904-907D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 și nr. 1.061D/2009, adrese prin care renunță la excepția de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanța de contencios constituțional nu poate să ia act de această renunțare, având în vedere dispozițiile

art. 55 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Deliberând, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunțare, întrucât excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale, iar soluția asupra excepției este de interes general. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea ei. De altfel,

art. 55 din Legea nr. 47/1992

prevede că "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]".

Totodată, magistratul-asistent referă și cu privire la întâmpinările pe care Societatea Comercială Șantierul Naval 2 Mai Mangalia - S.A. le-a comunicat în dosarele nr. 904D/2009, nr. 906-908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 995D/2009 și nr. 1.039D/2009 și prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 5 ianuarie, 19 februarie și 2 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr.1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 și nr. 1.591/254/2008, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries - S.A. în cauze civile ce au ca obiect obligații de a face, respectiv pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se aplică nelimitat în timp și că ar crea această obligație, chiar dacă activul în cauză constituie aport la capitalul social al unui agent economic cu capital mixt. Susține că

Decizia nr. 5/2008 , pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezintă un element de noutate de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale în materie. Totodată, arată că prețul de vânzare impus de

Legea nr. 85/1992

este inferior prețului pieței.

Judecătoria Mangalia apreciază că este important a se reține faptul că autorul excepției nuanțează motivarea sa, susținând că nu se poate aplica acest temei de drept în situația concretă a spațiilor locative ce fac obiectul a peste 30 de cereri de chemare în judecată, și numai în această măsură consideră că

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

apare ca neconstituțional. Arată că se impun analiza pertinentă și competentă a Curții Constituționale și pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate, având în vedere regimul juridic deosebit al acestor locuințe ca urmare a includerii lor în capitalul social al societății mixte româno-coreene, precum și modificarea lor din camere pentru nefamiliști în garsoniere individuale prin investițiile făcute de Șantierul Naval 2 Mai Mangalia. Totodată, arată că înfrângerea principiului autonomiei de voință și obligarea prin lege a terților dobânditori cu titlu oneros de a vinde propriilor chiriași, la un preț de protecție socială, locuințele construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, în condițiile în care statul sau societatea rezultată din privatizare a dispus de aceste bunuri într-un moment la care nu erau grevate de obligații către chiriași, constituie o gravă atingere a dreptului de proprietate și nu poate fi apreciată ca necesară într-o societate democratică.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la bogata jurisprudență a Curții Constituționale în materie, respectiv la

deciziile nr. 270/2002 ,

nr. 252/2004 ,

nr. 362/2004 ,

nr. 388/2004 ,

nr. 564/2007 ,

nr. 1.024/2007

și

nr. 221/2008 .

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992

sunt constituționale. În acest sens face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 633/2008

și nr. 716/2008.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Prin încheiere, instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 85/1992 . Din notele scrise ale autorului excepției rezultă însă că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora "Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile

Decretului-lege nr. 61/1990

și ale prezentei legi. [...]".

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 136

privind proprietatea. Totodată, consideră că sunt încălcate și dispozițiile

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind garantarea proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor criticate s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

deciziile nr. 368 din 20 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, și

nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Curtea a statuat, în esență, că prin

Legea nr. 85/1992

a fost consacrată o normă de justiție socială, întrucât dă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităților din ale căror fonduri au fost construite locuințele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligația de vânzare către chiriași, prevăzută de dispozițiile

Legii nr. 85/1992 , este o obligație în rem (locuința construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naștere pe calea privatizării.

Totodată, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere și o naționalizare, de asemenea, nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deținătorilor de locuințe, foști chiriași ai acestora, a locuințelor și terenurilor aferente acestor locuințe dobândite prin cumpărare de la unitățile economice sau bugetare de stat.

În ceea ce privește critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuințele la un preț inferior valorii de circulație pe piața liberă, Curtea a reținut că acest aspect nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.

Considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Totodată, Curtea constată că invocarea

Deciziei nr. 5/2008 , pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, prin aceasta stabilindu-se că dispozițiile

Legii nr. 85/1992

sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 ,

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992

privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, excepție ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries - S.A. în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr. 1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 și nr. 1.591/254/2008 ale Judecătoriei Mangalia.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.