Decizia nr. 1359/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mitel Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 8 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.427/90/2008, Tribunalul Vâlcea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mitel Munteanu trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul legal criticat este neconstituțional, întrucât folosește noțiunea de "stabilire" a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor de către contribuabil, și nu de către organul fiscal competent. Prin urmare, este încălcat accesul liber la o activitate economică a contribuabilului, pentru că orice declarație a acestuia poate fi interpretată ca o acțiune de stabilire a unor obligații care să poată atrage răspunderea sa penală, chiar dacă stabilirea acelor obligații se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal. Se mai arată că textul legal criticat nu ar trebui să se limiteze numai la "obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate" acestui buget, ci trebuie să vizeze obținerea acestor sume de bani de la bugetul de stat în orice mod, în caz contrar creanțele asupra statului nu ar mai fi garantate. În final, se arată că prevederea criticată instituie o prezumție de dobândire ilicită a averii.

Tribunalul Vâlcea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

"(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu reacredință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (8) privind dreptul de proprietate privată și ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că libertatea economică presupune accesul liber al unei persoane la o activitate economică, însă o atare libertate nu poate fi absolutizată, în sensul că și aceasta cunoaște limite și restrângeri. De altfel, textul art. 45 din Constituție prevede că libertatea economică se exercită în condițiile legii. Prin urmare, legiuitorul are îndreptățirea constituțională de a stabili limitele în care o persoană își poate exercita acest drept constituțional și, în același timp, să prevadă sancțiuni pentru încălcările legii pe care aceasta le săvârșește cu ocazia exercitării acestui drept. În acest sens,

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

incriminează stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat. Astfel, este evident că libertatea economică nu este un drept absolut, încălcarea cadrului legislativ prevăzut putând atrage sancționarea penală a făptuitorului.

Referitor la susținerea autorului excepției în sensul că orice declarație a sa poate fi interpretată ca o acțiune de stabilire a unor obligații care poate atrage răspunderea sa penală, în condițiile în care stabilirea în concret a acelor obligații se face de către celălalt subiect al raportului juridic fiscal, Curtea constată că neconstituționalitatea textului criticat nu poate fi demonstrată printr-o interpretare pro causa a acestuia. Autorul excepției, în mod intenționat, dă o interpretare subiectivă și confuză normei incriminatoare, fără a ține cont de interpretarea teleologică și sistemică a dispoziției legale criticate.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 44 alin. (1) din Constituție, se reține că se contestă faptul că rezultatul care determină incidența normei penale este mult prea circumscris numai cu privire la unele mijloace tehnice prin care au loc retrageri din bugetul public național. Or, se constată că legiuitorul, prin incriminarea realizată, a dorit tocmai prevenirea și pedepsirea faptelor care au ca rezultat "obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat", în alte situații legiuitorul putând alege aplicarea unei norme cu caracter contravențional. Prevenirea și sancționarea fenomenului infracțional presupune incriminarea unor fapte care lezează valori sociale de o anumită importanță, și nu incriminarea penală a tuturor faptelor care au ca rezultat încălcarea legii indiferent de pericolul lor social.

Referitor la pretinsa instituire a prezumției caracterului ilicit al dobândirii averii, se reține că această susținere este lipsită de orice suport juridic. Textul legal criticat este suficient de precis și clar pentru a se observa cu ușurință că sancțiunea penală se aplică doar în condițiile în care organele competente stabilesc că sumele de bani dobândite de către contribuabil de la bugetul de stat au fost rezultatul unei acțiuni de stabilire cu rea-credință a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor de către acesta. Deci, contribuabilul nu trebuie să demonstreze dobândirea licită a averii sale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Mitel Munteanu în Dosarul nr. 1.427/90/2008 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.