Decizia nr. 1607/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Suciu și Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecătoriei Sector 2 București - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.791/300/2008, Judecătoria Sector 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Suciu și Anca Mihaela Suciu într-o cauză având ca obiect evacuare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că utilizarea în textul de lege criticat a sintagmei "locuințe corespunzătoare" creează confuzii și lasă loc arbitrariului, întrucât nu arată în niciun mod condițiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuință. În acest context, arată că "art. 13 lit. b) este lacunar și lasă loc speculațiilor", de aceea legiuitorul ar trebui să prevadă în cuprinsul acestei reglementări aceleași condiții ca cele impuse de

art. 23 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 , sau altele similare, deoarece cele două articole fac parte din același act normativ și vizează o locuință pe care chiriașii au posibilitatea să o folosească în locul celei în care locuiesc deja, fiind astfel încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1).

Judecătoria Sector 2 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 241/2001 .

Acest text de lege are următorul conținut:

- Art. 13 lit. b) teza întâi: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: [...]

b) în cazul contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinația de locuințe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menționați în contract sunt proprietari ai unei locuințe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuință corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeași localitate. [...]"

Prevederile constituționale pretins încălcate de dispozițiile

art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

sunt cele ale art. 16 alin. (1) potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia consideră că utilizarea, în textul de lege criticat, a sintagmei "locuințe corespunzătoare" creează confuzii și lasă loc arbitrariului, întrucât nu arată în niciun mod condițiile ce se impun a fi îndeplinite de o astfel de locuință.

Analizând dispozițiile de lege criticate, Curtea constată că, în concret, autorii excepției invocă neconstituționalitatea acestora din perspectiva unei deficiențe de reglementare, or, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale, din care menționăm

Decizia nr. 229 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 8 iunie 2005, prin care Curtea a statuat că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" și nici "nu-și poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică." Prin acceptarea susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, în sensul deficienței de reglementare a normei juridice, instanța de contencios constituțional s-ar transforma într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". Așa fiind, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 lit. b) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999

privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ioan Suciu și Anca Mihaela Suciu în Dosarul nr. 2.791/300/2008 al Judecătoriei Sector 2 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.