Decizia nr. 1625/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anghel Ispir în Dosarul nr. 3.330/2/2009 (număr în format vechi 847/2009) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal răspund părțile Ștefan-Grigore Tecsi și Simona-Georgeta Dumitrescu, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Părțile Ștefan-Grigore Tecsi și Simona-Georgeta Dumitrescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere, în acest sens, la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 3.330/2/2009 (număr în format vechi 847/2009), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Anghel Ispir cu ocazia soluționării unei cauze în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare în condițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la apărare și la un proces echitabil, întrucât încheierea prin care judecătorul admite plângerea împotriva actului procurorului de netrimitere în judecată și reține cauza spre soluționare nu poate fi atacată decât odată cu fondul. Mai arată că textele de lege criticate sunt în contradicție și cu dispozițiile art. 5^2, art. 6, art. 197 alin. 2, art. 250, art. 263, art. 300 și ale art. 300^1 din Codul de procedură penală.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală contravin dispozițiilor art. 24 privind dreptul la apărare din Legea fundamentală, deoarece lipsa unui recurs imediat în situația în care, după desființarea rezoluției sau ordonanței procurorului, cauza este reținută de instanță spre judecare are consecințe procesuale extrem de importante pentru inculpat. În plus, apare ca nejustificată vădita diferență de regim juridic față de ipoteza prevăzută de art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, în care persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale are un recurs direct, deși măsura dispusă este mai puțin severă, și anume trimiterea cauzei la procuror.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.223 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, și prin Decizia nr. 18 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 13 februarie 2009, Curtea a respins criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală pentru motivele acolo arătate.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În plus, în prezenta cauză este invocată contradicția dintre prevederile de lege criticate și dispozițiile art. 5^2, art. 6, art. 197 alin. 2, art. 250, art. 263, art. 300 și ale art. 300^1 din Codul de procedură penală. Asemenea critici nu pot fi însă reținute, întrucât examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziții din Constituție sau din actele internaționale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și nici coroborarea lor sau posibilele contradicții din cadrul legislației interne.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) și alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Anghel Ispir în Dosarul nr. 3.330/2/2009 (număr în format vechi 847/2009) al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.