Decizia nr. 1569/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Kempen" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 11.761.2/325/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și care face obiectul Dosarului nr. 2.507D/2009 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.824D/2009, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ioan Brisc în Dosarul nr. 4.182/30/2007 al aceleiași instanțe.

Și în acest dosar se constată, în urma apelul nominal, lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, observând identitatea de obiect a celor două dosare, din oficiu, pune în discuție conexarea acestora.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.824D/2009 la Dosarul nr. 2.507D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1 aprilie 2009 și 26 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 11.761.2/325/2007 și nr. 4.182/30/2007 Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepțiile au fost ridicate de Societatea Comercială "Kempen" - S.R.L. din Timișoara și, respectiv, Ioan Brisc în cauze având ca obiect soluționarea unor excepții de nelegalitate a unor acte administrative.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se arată că, urmare a modificărilor intervenite prin

Legea nr. 262/2007 , se împiedică accesul la justiție în privința actelor administrative cu caracter normativ a căror nelegalitate nu mai poate fi invocată într-un proces conform procedurii instituite prin

art. 4 din Legea nr. 554/2004 . Se mai susține că, prin restrângerea sferei actelor administrative unilaterale care pot fi atacate prin intermediul excepției de nelegalitate numai la actele administrative unilaterale cu caracter individual, se încalcă și principiul egalității în drepturi a cetățenilor.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

- Art. 4 alin. (1): "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze."

În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 16 care consacră egalitatea în drepturi și la art. 21 care garantează accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a analizat textul de lege ce formează obiectul cauzei de față din perspectiva pretinsei încălcări a dreptului de acces liber la justiție și, prin mai multe decizii, a statuat că împrejurarea că excepția de nelegalitate vizează, potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificația excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acțiunii directe, separate, și nu a incidentului procedural al ridicării excepției de nelegalitate. Curtea a reținut că, din cuprinsul dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 554/2004

rezultă că obiectul acțiunii judiciare în materia contenciosului administrativ îl constituie "actul administrativ unilateral" al unei autorități publice, fără nicio distincție cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 342 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, ori

Decizia nr. 944 din 25 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009.

În ceea ce privește critica prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, Curtea constată că nu este întemeiată întrucât textul de lege ce formează obiect al excepției nu instituie privilegii sau discriminări, fiind în mod egal aplicabil tuturor persoanelor care înțeleg să se prevaleze de prevederile acestuia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Kempen" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 11.761.2/325/2007 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și de Ioan Brisc în Dosarul nr. 4.182/30/2007 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009.