Decizia nr. 1606/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în conformitate cu jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, de pildă

Decizia nr. 311/2001

și

Decizia nr. 124/2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.282/317/2007, Tribunalul Gorj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu într-o cauză privind soluționarea unui recurs formulat împotriva unei sentințe prin care a fost respinsă ca perimată plângerea introdusă de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat stabilește ca moment al curgerii termenului pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării data pronunțării, și nu a comunicării hotărârii, ceea ce lipsește partea absentă de la dezbateri și pronunțare de posibilitatea efectivă de exercitare a căii de atac, ultima posibilă în apărarea unui drept pretins vătămat. Chiar dacă în jurisprudența în materie a Curții Constituționale s-a reținut că legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, fără însă ca aceste reglementări să aducă atingere substanței dreptului sau să-l lipsească de efectivitate, autorul excepției consideră că textul de lege atacat apare ca fiind de un formalism rigid și lipsit de suport rațional și aduce atingere chiar substanței dreptului la exercitarea unei căi de atac.

Tribunalul Gorj - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, fiind conforme dispozițiilor art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare."

În opinia autorului excepției, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare și ale art. 129 - Folosirea căilor de atac.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă au mai fost examinate pe calea controlului de constituționalitate.

Astfel, în ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea

art. 21 alin. (2) din Constituție, Curtea, prin Decizia nr. 311 din 15 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2002, a reținut că aceste dispoziții, "care prevăd calea de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea și condițiile folosirii acestei căi de atac, nu numai că nu contravin textului constituțional invocat, ci, dimpotrivă, constituie tocmai o reglementare a exercitării dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime, drept fundamental prevăzut la art. 21 din Constituție." Cu același prilej, Curtea a mai arătat că aceeași prevedere legală nu încalcă nici dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât, potrivit art. 252 alin. (1), părțile sunt încunoștințate din timp despre judecată și, prin urmare, au posibilitatea de a-și exercită dreptul la apărare. Totodată, cu privire la art. 129 din Legea fundamentală, referitor la folosirea căilor de atac, Curtea a mai statuat că acest text conferă legiuitorului ordinar atribuția exclusivă de a stabili condițiile legale de exercitare a căilor de atac, o asemenea reglementare fiind, deci, de nivelul legii, și nu al Constituției. De altfel, a mai menționat Curtea în aceeași decizie, Codul de procedură civilă prevede și alte situații, cum ar fi art. 582 referitor la recursul împotriva ordonanței președințiale, în care termenul de recurs curge de la pronunțarea hotărârii pentru părțile citate, și de la comunicare, pentru părțile care nu au fost citate.

Deoarece, față de criticile examinate prin decizia indicată, nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 253 alin. 2 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Emanoil Alexandru Săvoiu în Dosarul nr. 4.282/317/2007 al Tribunalului Gorj - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.