Decizia nr. 1638/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 506/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, în acord cu jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 6 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 506/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Huang Yihua într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei decizii a Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării șederii pe teritoriul României, cu posibilitatea de prelungire până la încetarea motivelor care împiedică returnarea străinului în China.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat conține reglementări care "sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului". În opinia sa, noțiunile de "motive obiective" și "împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și de neînlăturat" sunt "prea vagi și imprecise", astfel că acesta "nu poate avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația sa". În aceste condiții, a fost posibil ca Oficiul Român pentru Imigrări să respingă cererea sa de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României, chiar dacă autorul excepției are calitatea de parte într-un proces în desfășurare pentru stabilirea filiației după tată a fiului său, fiindu-i afectat astfel dreptul de acces la instanță în privința acestui din urmă proces, precum și dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepției sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul de ședere și, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor privitoare la drepturile de acces la justiție și la un proces echitabil, prevăzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală a României și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că argumentația prezentată de autorul acesteia în susținerea neconstituționalității dispozițiilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România se bazează, în principal, pe circumstanțele specifice litigiului în care excepția a fost invocată. Astfel, se arată că cererea de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României a fost respinsă, deși solicitantul avea calitatea de parte într-un proces aflat în desfășurare. Așa fiind, autorul excepției susține încălcarea dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Față de aceste susțineri, Curtea constată că excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, deoarece critica formulată nu vizează o relație de neconformitate a textelor de lege examinate față de normele constituționale și convenționale invocate. Neconstituționalitatea unei reglementări legale constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări a instanței de judecată învestite să aplice legislația într-un litigiu dat.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia dispozițiile

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România conțin norme insuficient de clare sub aspectul determinării acelor "motive obiective" reprezentate prin "împrejurări independente de voința străinului, imprevizibile și de neînlăturat" care pot sta la baza unei hotărâri de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României.

Examinând prevederile alin. (2) al art. 102 din ordonanța menționată, Curtea constată că acestea conțin suficiente elemente care să indice condițiile în care autoritatea sau organele competente pot acorda permisiunea rămânerii pe teritoriul țării. De altfel, este imposibil și nici măcar în acord cu normele de tehnică legislativă ca printr-un act normativ să fie determinate în concret toate motivele obiective datorită cărora un străin s-ar putea afla în împrejurări independente de voința sa, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate, astfel încât să nu poată părăsi teritoriul României. Legea oferă, în acest caz, cadrul general și reperele esențiale, determinante pentru aplicarea normei juridice criticate. Interpretarea și aplicarea efectivă a legislației la specificul fiecărei spețe sunt operațiuni ce aparțin organelor competente în acest sens, legea instituind căile de atac la care destinatarul nemulțumit al normei poate să apeleze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 102 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 506/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.