Decizia nr. 1635/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Nicolae Roșian, Iuliana Roșian, Ileana Sonia Roșian, Nicolae Roșian și Victor Roșian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Eugenia Barb și Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009 și, respectiv, de Marin Stoian și Dorina Camelia Stoian în Dosarul nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale Tribunalului Alba - Secția civilă.

Conexarea dosarelor și dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 3 decembrie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 6/F/CA/2009 din 6 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 de Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, și încheierile din 6 și 13 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.058/175/2008 și nr. 635/107/2009 de Tribunalul Alba - Secția civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Excepția a fost invocată de Nicolae Roșian, Iuliana Roșian, Ileana Sonia Roșian, Nicolae Roșian și Victor Roșian, de Eugenia Barb și Aurel Barb, precum și de Marin Stoian și Dorina Camelia Stoian, cu ocazia soluționării unor acțiuni în contencios administrativ având ca obiect anulare acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că reglementarea cuprinsă în

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

este neconstituțională, în condițiile în care instituie, în mod derogatoriu, o singură cale de atac împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, respectiv la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ pot fi exercitate căile de atac prevăzute de

Legea nr. 554/2004 , atât de părțile din actul administrativ, cât și de către terții ale căror drepturi, inclusiv dreptul de proprietate sau alte drepturi reale, pot fi lezate de aceste decizii, fără a putea ataca actele administrative respective pe calea dreptului comun, așa cum este prevăzut expres în

Legea nr. 10/2001 .

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

încalcă accesul liber la justiție prin faptul că deciziile Comisiei speciale de retrocedare se atacă în termen de 30 de zile de la comunicare cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul. Întrucât decizia nu este opozabilă terților, nefiind supusă niciunei forme de publicitate, aceștia se află în imposibilitatea de a lua cunoștință de conținutul actului, aflându-se în imposibilitatea de a acționa în justiție în termenul prevăzut de lege pentru ocrotirea dreptului lor de proprietate.

În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 797/2007 , admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 .

Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că la examinarea constituționalității unui text de lege nu se are în vedere compatibilitatea acestuia cu alte prevederi legale, ci doar cu principiile și prevederile Legii fundamentale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât reglementează posibilitatea contestării deciziilor Comisiei speciale de retrocedare numai de către persoanele implicate în procedura retrocedării, astfel că terții interesați nu au cunoștință de existența lor. Aceste decizii nu sunt publice și, ca atare, terții care au un interes legitim nu au posibilitatea de a le ataca pentru apărarea dreptului lor.

Or, accesul liber la justiție, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituție, garantează dreptul oricărei persoane de a se adresa neîngrădit justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, iar reglementarea criticată contravine acestor prevederi constituționale, deoarece restrânge în mod nejustificat sfera persoanelor care pot contesta deciziile Comisiei speciale de retrocedare doar la părțile din litigiu.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă dispozițiile

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, dispoziții care au următorul conținut:

"(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 ."

Prevederile constituționale pretins încălcate de aceste dispoziții de lege sunt cele ale art. 16 care consacră egalitatea în fața legii, art. 21 privind accesul liber la justiție și cele ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorii excepției susțin faptul că reglementarea criticată este neconstituțională, deoarece instituie un regim diferențiat în ceea ce privește posibilitatea atacării de către terțele persoane a deciziilor emise în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 . Astfel, consideră că prin procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ aceste persoane - terți față de actul administrativ respectiv ar fi private de valorificarea unui drept constituțional, și anume accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.

Referitor la această critică, Curtea reține că, potrivit

art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual nu pot fi introduse mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. Dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , ca act normativ special în domeniul retrocedărilor pe cale administrativă, se completează cu prevederile dreptului comun în materie, respectiv

Legea nr. 554/2004 . În consecință, deciziile Comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi atacate de către terți la instanța de contencios administrativ, în condițiile

Legii nr. 554/2004 , aceștia având la dispoziție un termen de un an de la data luării la cunoștință în care să atace actul administrativ contestat.

Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea consideră că nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia norma legală criticată "instituie un regim diferențiat în ceea ce privește ocrotirea dreptului de proprietate al cetățenilor persoane fizice sau a persoanelor juridice de drept privat față de persoanele juridice beneficiare ale legislației reparatorii, prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 , care creează un regim favorizant față de celelalte persoane juridice sau fizice beneficiare ale prevederilor

Legii nr. 10/2001 ", întrucât dispozițiile legale în cauză se referă distinct la două categorii de persoane, aflate în situații juridice diferite.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".

În final, Curtea constată că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

contravin prevederilor art. 44 din Constituție, întrucât, așa cum Curtea a constatat prin

Decizia nr. 837 din 26 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, "scopul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000

a fost acela de a retroceda foștilor proprietari imobilele ce au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat tocmai în aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind protecția proprietății".

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Nicolae Roșian, Iuliana Roșian, Ileana Sonia Roșian, Nicolae Roșian și Victor Roșian în Dosarul nr. 1189.1/175/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Eugenia Barb și Aurel Barb în Dosarul nr. 635/107/2009 și, respectiv, de Marin Stoian și Dorina Camelia Stoian în Dosarul nr. 1.058/175/2008, ambele dosare ale Tribunalului Alba - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 decembrie 2009.