Decizia nr. 15/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 94 din Codul familiei , excepție ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.621/200/2008, Tribunalul Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Alcor Grigore Voicu într-o cauză ce are ca obiect o acțiune de încredințare a copilului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile

art. 94 din Codul familiei

nu asigură egalitatea în drepturi a părinților sub aspectul stabilirii obligației de întreținere, întrucât cuantumul acesteia nu este stabilit prin luarea în considerare a venitului net realizat de fiecare părinte, ci prin raportare exclusiv la venitul net lunar realizat de părintele căruia nu i s-a încredințat minorul spre creștere și educare.

Tribunalul Buzău - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este admisibilă, potrivit

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , iar cu privire la relevanța excepției în soluționarea cauzei apreciază că normele legale criticate țin de substanța obiectului cauzei deduse judecății, aplicarea lor determinând procedura de judecată și implicit de administrare a probelor în calea de atac. Instanța nu și-a exprimat opinia cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 94 din Codul familiei .

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 168/2006

și

nr. 327/2004 . Totodată, apreciază că autorul pune în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate, care sunt de competența instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 94 din Codul familiei , republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut:

"Art. 94. - Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.

Instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește.

Când întreținerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și ale

art. 53 alin. (1)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, invocă și dispozițiile

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În ipoteza desfacerii căsătoriei prin divorț, contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divorț, chiar dacă părțile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul încredințării copilului unuia dintre părinți, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scutește pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de întreține a copilului și aceasta, deoarece ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copiii lor. Astfel, prin hotărârea de divorț, instanța va obliga pe părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul să plătească celuilalt părinte sau persoanei căreia i-a fost încredințat copilul suma fixată pentru întreținerea acestuia.

Potrivit

art. 86 alin. 1

coroborat cu

art. 107 alin. 2 din Codul familiei , obiectul acestei obligații îl formează asigurarea mijloacelor necesare întreținerii, respectiv alimente, locuință, îmbrăcăminte, medicamente, precum și a mijloacelor necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligației de întreținere se face în funcție de veniturile părintelui obligat, în temeiul prevederilor

art. 94 alin. 1 și 2 din Codul familiei , care prevăd că "întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti", iar "instanța judecătorească va putea mări sau micșora obligația de întreținere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui ce o primește". În cazul în care întreținerea este datorată de către părinți sau adoptatori care obțin venituri din muncă,

art. 94 alin. 3 din Codul familiei

instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili obligația de întreținere, ținând seama de numărul copiilor ce urmează a beneficia de acest drept.

De altfel, instanța de judecată este suverană în a determina cuantumul pensiei de întreținere în funcție de situația de fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 ,

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 94 din Codul familiei , excepție ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.