Decizia nr. 1644/2009

Ioan Vida - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

La apelul nominal răspunde, pentru Avocatul Poporului, doamna Bianca Drăghici, expert pentru probleme juridice, cu delegație depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Avocatului Poporului solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, susținând că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și celor ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie un termen pentru soluționarea cererii privind încuviințarea executării silite. În acest sens, arată că executarea silită este parte a procesului civil și prin urmare trebuie să se supună cerinței soluționării într-un termen rezonabil, însă dispozițiile de lege criticate nu acordă o protecție jurisdicțională efectivă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că, deși dispozițiile criticate nu instituie un termen pentru soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, acestea se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, referitoare la procedura necontencioasă. Astfel, potrivit art. 339 din Codul de procedură civilă, procedura necontencioasă se aplică și în cazurile în care legea dă în căderea președintelui instanței luarea unor măsuri cu caracter necontencios, iar în aceste cazuri președintele este ținut să pronunțe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii. Faptul că, în practică, instanțele de judecată soluționează astfel de cereri în 3-5 luni, astfel cum susține Avocatul Poporului, nu este o problemă de constituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, ci de nerespectare a normelor juridice, cu eventuale consecințe în planul răspunderii disciplinare a magistraților.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Adresa nr. 9.790 din 12 octombrie 2009, Curtea Constituțională a fost sesizată direct de către Avocatul Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu instituie un termen pentru soluționarea cererii privind încuviințarea executării silite, fiind astfel încălcat dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Aprecierea caracterului rezonabil al termenului se face în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, care pot fi: complexitatea cauzei, comportamentul părților, comportamentul autorităților publice, dificultatea probelor, claritatea regulii de drept aplicabile. Așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, termenul rezonabil exprimă realitatea că justiția nu trebuie realizată cu întârzieri care să compromită eficiența și credibilitatea sa (cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei, 1990, și H. Contra Franței, 1989). Această idee este "de mult exprimată în două adagii, frecvent utilizate, "justice delayed, justice denied" și "justice retive, justice fautive". De aceea, în jurisprudența Curții Europeane a Drepturilor Omului se subliniază că revine statelor părți la Convenție obligația să-și organizeze sistemul juridic de o așa manieră, încât instanțele să poată garanta dreptul oricărei persoane de a obține o hotărâre judecătorească în materie civilă, într-un termen rezonabil" (Constituția României - comentariu pe articole, coordonatori I. Muraru, E. S. Tănăsescu, Editura C. H. Beck, București, 2008, pag. 182).

Totodată, Avocatul Poporului apreciază că, în absența unui termen în care instanța de judecată trebuie să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite, normele de lege criticate generează întârzieri nejustificate ale procesului civil, or, executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces" în sensul art. 6 din Convenție (a se vedea cauzele Societatea Comercială Ruxandra Trading împotriva României, 2007, și Hornsby contra Greciei, 1997). Dispozițiile de lege criticate au consecințe negative asupra valorificării intereselor părților procesului civil, spre exemplu termene îndelungate de soluționare a cererilor de încuviințare silită (3-5 luni), amânarea recuperării creanței creditorului, prejudicierea creditorilor, iar, în asemenea condiții, dreptul creditorilor devine unul teoretic și iluzoriu, deoarece nu beneficiază de o protecție jurisdicțională concretă și efectivă. Potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 631/2007 , în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, "dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți". (Cauza Hornsby contra Greciei, 1997).

Mai mult, instituirea termenelor procesuale servește unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților, în timp ce lipsa acestor termene creează o stare de insecuritate a circuitului civil, contrară dreptului la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil. Legiuitorul a instituit termene scurte în anumite materii [a se vedea, cu titlu de exemplu, dispozițiile

art. 9^1 alin. (6) din Legea nr. 35/2008

și

art. 39 din Legea nr. 67/2004 ], iar prin reglementarea unor termene scurte și în materia încuviințării executării silite s-ar evita prejudicierea unor interese de ordin public sau privat. Această soluție se regăsește în propunerile Comisiei de redactare a proiectului noului Cod de procedură civilă, la art. 644^1 alin. (2), potrivit căruia "Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea acestuia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților".

Totodată, Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate contravin și prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

În final, autorul excepției arată că plasarea executării silite sub controlul instanței de judecată încă de la începutul procedurii de executare reprezintă de fapt o revenire la prevederile Codului de procedură civilă, în forma anterioară modificării prin

Legea nr. 459/2006 , formă legislativă apreciată în doctrină (Viorel Mihai Ciobanu, în articolul "Curtea Constituțională - garant al supremației Constituției, putere legiuitoare sau expert parlamentar?", publicat în Revista de Drept Privat nr. 3/2009) ca fiind conformă exigențelor dreptului la un proces echitabil. Totodată, arată că, prin

Decizia nr. 458/2009 , Curtea Constituțională se depărtează de jurisprudența sa anterioară ( deciziile nr. 631/2007

și nr. 1.339/2008) și că nicio hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului nu pretinde ca executarea silită să se facă cu încuviințarea instanței de judecată.

Potrivit dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 47/1992 , sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza finală din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 15 mai 2009, având următorul cuprins:

"Art. I. - Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 373^1 va avea următorul cuprins:

«Art. 373^1. - Cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, de îndată, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv.

Asupra cererii de încuviințare, președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Încheierea de încuviințare a cererii de executare silită nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

După încuviințarea cererii potrivit alin. 2, la instanța de executare se va alcătui un dosar privind executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

Dacă socotește că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condițiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile și bunurile sale asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum și pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligația sa, arătându-i consecințele la care s-ar expune în cazul executării silite.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum și darea de informații incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 108^2 alin. 2, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situația prevăzută de art. 371^7 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părții să își îndeplinească de îndată obligația de avansare a cheltuielilor de executare.»"

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă, introduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009 , reglementează o procedură necontencioasă de încuviințare a executării silite, încuviințare asupra căreia președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Aceste dispoziții au fost reintroduse în Codul de procedură civilă, ca urmare a

Deciziei Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Prin această decizie, Curtea Constituțională a constatat, pe de o parte, neconstituționalitatea dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006 , iar pe de altă parte, a statuat că reglementarea anterioară cuprinsă la art. 373^1 din același cod - care instituia controlul judecătoresc al începerii executării silite - a constituit o garanție adecvată și eficientă a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate în procedura de executare silită.

În speța de față, Curtea constată că din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că autorul acesteia dorește o completare a textului de lege criticat, în sensul introducerii unui termen în care președintele instanței de executare să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite.

Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 42/2009

pentru modificarea Codului de procedură civilă, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.