Decizia nr. 12/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) și

art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și ale

art. 3 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă fond funciar.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 96/245/2008, Tribunalul Iași - Secția civilă fond funciar a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) și

art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și ale

art. 3 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 . Excepția a fost ridicată de Toma Blaj într-o cauză civilă având ca obiect fond funciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât au în vedere situații particulare, iar nu generale, valabile pentru toți cetățenii țării. Din această perspectivă critică, în fapt, prevederile

art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991

prin raportare la prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991

și

art. 3 din Legea nr. 1/2000 , de vreme ce primele nu prevăd expres posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparație, pentru terenurile intravilane ce nu au fost cooperativizate.

Tribunalul Iași - Secția civilă fond funciar opinează că prevederile

art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, întrucât între aceste prevederi și cele ale

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991

și ale

art. 3 din Legea nr. 1/2000

există o neconcordanță sub aspectul modalităților de reparare și o diferență în funcție de categoriile de teren. Astfel, dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 18/1991

privesc terenurile intravilane, iar cele ale

art. 3 din Legea nr. 1/2000

au în vedere terenurile agricole cooperativizate, iar în cazul ambelor categorii legiuitorul a prevăzut posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare sau de acordare a despăgubirilor, ca măsuri de reparație. În schimb, în situația terenurilor intravilane ce nu au fost cooperativizate, prevăzute de

art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 , legiuitorul nu a prevăzut expres posibilitatea de reparație, ceea ce conturează o diferență de tratament juridic în funcție de situația terenului. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 44, consideră că acestea nu au incidență în cauză, de vreme ce nu se poate vorbi de un drept de proprietate al autorului excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 195/2005 , nr. 192/2007, nr. 1.053/2009, pe de o parte, și nr. 43/2003 și nr. 279/2007, pe de altă parte, prin care Curtea s-a pronunțat cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991

și, respectiv, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 din Legea nr. 1/2000 , respingându-le.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (2) și

art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, având următorul conținut:

- Art. 24 alin. (2): "Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.";

- Art. 36 alin. (5): "Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor

Decretului nr. 712/1966

și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere."

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile

art. 3 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu următorul conținut:

"(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unității administrativ-teritoriale respective.

(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la

art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, se face pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.

(2^1) Pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.

(3) În cazul în care în localitate nu există suprafețe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condițiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafețele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, orașului sau municipiului, conform

art. 49 din Legea nr. 18/1991 , republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei județene, precum și prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile.

(4) În situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condițiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferența de teren neretrocedat.

(5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înțelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) care reglementează universalitatea, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 relative la dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 24 și

art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991

au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin

Decizia nr. 394 din 21 octombrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 4 februarie 2004, respectiv prin

Decizia nr. 192 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, Curtea constatând că acestea sunt conforme atât cu dispozițiile constituționale privind egalitatea în drepturi, cât și cu art. 44 din Legea fundamentală, privind garantarea și ocrotirea proprietății private.

Totodată, cu privire la prevederile

art. 3 din Legea nr. 1/2000 , Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 279 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 26 aprilie 2007, statuând că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea și amploarea măsurilor pe care le stabilește prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunității vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunța, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel "legislator pozitiv".

Soluția acestor decizii este valabilă și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Celelalte dispoziții din Constituție invocate nu sunt incidente în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) și

art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991

și ale

art. 3 din Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , excepție ridicată de Toma Blaj în Dosarul nr. 96/245/2008 al Tribunalului Iași - Secția civilă fond funciar.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.