Decizia nr. 104/2010

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție invocată de Marin Pop în Dosarul nr. 240/309/2007 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției ca nefondată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 240/309/2007, Judecătoria Șimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție invocată de Marin Pop.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că modul de abordare actual al infracțiunii de delapidare, pentru care operează principiul oficialității atât pentru părți vătămate persoane de drept public, cât și pentru părți vătămate persoane de drept privat creează o inegalitate de tratament a cetățenilor în fața legii și încalcă dreptul la un proces echitabil "în condițiile în care pentru unele infracțiuni contra patrimoniului în ceea ce privește proprietatea privată s-a instituit regula plângerii prealabile". Se mai arată că această formulare a textului intră în contradicție și cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituție, întrucât garantarea proprietății private și ocrotirea sa cuprinde și latura "liberei disponibilități" a acesteia. Așadar, "prin această garantare nu se poate substitui statul, titularul dreptului de proprietate privată, și în aceste condiții să exercite acțiuni (în justiție) pentru apărarea patrimoniului privat, fără o prealabilă împuternicire/mandatare."

Judecătoria Șimleu Silvaniei apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215^1 din Codul penal, având următorul cuprins: "Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 44 alin. (2) privind garantarea și ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispozițiile art. 215^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, în raport cu critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 907 din 23 iunie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009,

Decizia nr. 672 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, și

Decizia nr. 451 din 25 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate. Cu acele prilejuri Curtea a statuat că "legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală. [...] În cazul infracțiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialității, având în vedere calitatea de funcționar a făptuitorului și relațiile de serviciu existente între el și persoana vătămată."

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție invocată de Marin Pop în Dosarul nr. 240/309/2007 al Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.