Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 99/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

prezumat în vigoare

Data actului
4 februarie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 171 din 17 martie 2010
Citează
5 acte
Structură
1 articol · 10.956 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale

Are ca temei 1

  • Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României

Ioan Vida - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Traian Gheți în ceea ce privește art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanța de judecată, din oficiu, în ceea ce privește celelalte dispoziții legale criticate, în Dosarul nr. 4.547/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că, în ceea ce privește art. 290 din Codul penal, critica este formulată prin compararea acestui text de lege cu dispozițiile art. 288 din Codul penal, iar, în ceea ce privește celelalte texte legale, obiecțiile sunt formulate din perspectiva necesității modificării lor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.547/62/2007, Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Traian Gheți în ceea ce privește art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanța de judecată, din oficiu, în ceea ce privește celelalte dispoziții legale criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 290 alin. 1 din Codul penal sunt contrare Constituției, deoarece "infracțiunea prevăzută de art. 288 din Codul penal este mai aspru pedepsită decât infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal, iar prin art. 288 din Codul penal se ocrotesc interesele generale ale societății, spre deosebire de art. 290 din Codul penal, prin care sunt ocrotite interesele private ale cetățenilor, astfel încât infracțiunea prevăzută de art. 290 din Codul penal ar trebui să fie cercetată doar la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, și nu din oficiu, deoarece se încalcă dreptul persoanei vătămate de a exercita, de a retrage plângerea sau de a se împăca cu făptuitorul". În ceea ce privește art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de judecată, care a ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale, arată că încalcă dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. Aceasta întrucât "soluționarea excepției de neconstituționalitate durează mai multe luni, se invocă de mai multe ori, astfel că durata procesului se prelungește nejustificat prin suspendarea judecării cauzei"; "cauza rămâne în nelucrare mai multe luni de zile, fără a putea exista un remediu procesual legal, ceea ce reprezintă o depășire a termenului rezonabil al soluționării cauzei și încălcarea dreptului la un proces echitabil". Se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.

Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată de Traian Gheți este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 290 alin. 1 din Codul penal, ale art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și cele ale

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, având următorul cuprins:

- Art. 290 alin. 1 din Codul penal: "Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.";

- Art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală: "Instanța suspendă judecata, prin încheiere motivată, și în cazul în care a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției.";

-

Articolul 29

alin. (5) din Legea nr. 47/1992 : "Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 20, cu raportare la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea Constituțională constată că a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, în raport cu aceleași dispoziții constituționale și față de critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 505 din 15 iunie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepția de neconstituționalitate a acestui text legal, reținând totodată, față de situația că neconstituționalitatea art. 290 din Codul penal este dedusă prin compararea acestuia cu art. 288 din același act normativ, că "examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 303 alin. 6 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a reținut că acest text de lege nu încalcă dreptul la un proces echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil, întrucât suspendarea judecării cauzei în situația sesizării Curții Constituționale, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, este menită să preîntâmpine acele situații în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri fundamentate pe dispoziții legale declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale, situații care ar putea afecta stabilitatea raporturilor juridice existente între părți.

De asemenea, Curtea s-a mai pronunțat și asupra constituționalității dispozițiilor

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , prin raportare la art. 21 alin. (3) din Constituție, invocat și în prezenta cauză, și față de o critică similară. Astfel, prin

Decizia nr. 366 din 17 aprilie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege, reținând că dispozițiile

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

sunt norme de procedură care instituie un caz de suspendare legală a judecății în intervalul de timp cuprins între pronunțarea încheierii de sesizare a Curții Constituționale de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial și repunerea pe rol a cauzei, după soluționarea excepției de către instanța de contencios constituțional. Acest fapt nu aduce însă atingere dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 290 alin. 1 din Codul penal, art. 303 alin. 6 teza întâi din Codul de procedură penală, precum și

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Traian Gheți în ceea ce privește art. 290 alin. 1 din Codul penal, respectiv de instanța de judecată, din oficiu, în ceea ce privește celelalte dispoziții legale criticate, în Dosarul nr. 4.547/62/2007 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 februarie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.