Decizia nr. 153/2010

Acsinte Gaspar - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romilexim Trading Limited" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.259/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romilexim Trading Limited" - S.R.L. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul consideră că textul de lege criticat este neconstituțional în raport cu prevederile constituționale care garantează dreptul de proprietate privată, deoarece "exclude dreptul părților din dosarul de executare să formuleze cerere de recuzare împotriva executorului judecătoresc care încalcă dreptul de proprietate al debitorului prin aceea că își spune părerea asupra prețului de vânzare a imobilului supus executării silite, înainte ca părțile să fi stabilit, de comun acord, prețul rezultat din negocierile pe care le-au purtat". Or, în condițiile în care executorul judecătoresc nu poate fi recuzat, dacă favorizează creditorul prin stabilirea unui preț cât mai mic al bunului executat, debitorul se află în imposibilitate să își apere dreptul de proprietate asupra imobilului supus executării. Neconstituționalitatea art. 10 din lege în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituție constă în aceea că dispozițiile legale aplicate în exercitarea competențelor prevăzute de art. 7 din lege nu garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice în privința recuzării executorului judecătoresc care nu își execută atribuțiile cu bună-credință și imparțialitate.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază dispozițiile legale criticate ca fiind constituționale. Împrejurarea că executorii judecătorești pot fi recuzați doar în cazurile prevăzute de art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă nu este de natură să aducă atingere garantării dreptului de proprietate, întrucât apărarea acestui drept fundamental este asigurată în cadrul procedurii executării silite prin posibilitatea formulării contestației la executare împotriva oricărui act de executare sau a însăși executării silite în condițiile art. 399 alin. 1 din același cod.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Autoritățile nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși din dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale excepția pare a avea ca obiect dispozițiile art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, analizând notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate și opinia instanței cu privire la aceasta, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, text care are următorul conținut: "Art. 10. - (1) Executorii judecătorești pot fi recuzați în cazul în care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 și 9 din Codul de procedură civilă."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate similare cu cea din cauza de față, respingând-o ca fiind neîntemeiată, prin

Decizia nr. 40/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, reținând că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate.

Curtea a reținut însă că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situații, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective și raționale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credință a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situație ce nu contravine textelor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) și ale art. 53.

De asemenea, Curtea a reținut că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepția unor situații care sunt specifice activității judecătorilor. Pe cale de consecință, nici textul

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

nu încalcă principiile statuate de art. 21 și 53 din Constituție.

Totodată, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competența legiuitorului, iar Curtea Constituțională, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Societatea Comercială "Romilexim Trading Limited" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.259/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 februarie 2010.