Decizia nr. 109/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și 149 din Codul de procedură penală, ridicată de Negoescu Gabriel în Dosarul nr. 120/1998 al Curții Militare de Apel.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 iulie 1998 și au fost consemnate în încheierea de la aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 iulie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Militară de Apel, prin Încheierea din 19 mai 1998, pronunțată în Dosarul nr. 120/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Negoescu Gabriel.

Din examinarea Încheierii de sesizare din 19 mai 1998, a Încheierii din 18 mai 1998, precum și a dosarului Curții Militare de Apel, se constată că, în cazul inculpatului Negoescu Gabriel, excepția de neconstituționalitate a art. 146 și 149 din Codul de procedură penală a fost ridicată implicit, "data fiind similitudinea situațiilor juridice ale inculpaților" și pentru "egalitate de tratament". Totuși, prin dispozitivul încheierii de sesizare, instanța militară sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate ridicată de Negoescu Gabriel, considerându-se ca dispozițiile atacate contravin art. 23 din Constituție privind libertatea individuală, deoarece procurorul nu are posibilitatea legală de a-și prelungi propria măsura de arestare preventivă peste 30 de zile.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece, în esenta, considera ca "prin emiterea unei ordonanțe de arestare preventivă de 5 zile a învinuitului și apoi prin emiterea unei noi ordonanțe pentru arestarea preventivă a inculpatului, pe timp de 25 de zile, procurorul militar anchetator nu și-a prelungit nelegal propria măsura privativă de libertate, dispusă în cauza, ci a emis doua ordonanțe (diferite după calitatea persoanei) ... fără ca durata cumulată a acestora să depășească 30 de zile, neincalcandu-se astfel prevederile art. 23 din Constituție".

În scopul soluționării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul sau de vedere al Guvernul, considera excepția de neconstituționalitate neîntemeiată, arata ca "arestarea învinuitului și arestarea inculpatului sunt măsuri procesuale privative de libertate distincte, care privesc, în mod firesc, reglementări diferite în raport cu calitatea procesuala pe care o are persoana arestata în cursul urmăririi penale. A interpreta ordonanța de arestare a inculpatului ca fiind o ordonanța de prelungire a arestării învinuitului înseamnă a adauga la lege, atâta vreme cat în art. 155 și următoarele din Codul de procedură penală se folosește termenul de "prelungire" numai cu privire la prelungirea de către instanța a arestării inculpatului, dispusă în faza de urmărire penală".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost sesizată.

Examinând sesizarea, Curtea constata ca excepția este inadmisibila pentru următoarele motive:

Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată".

În cauza, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și 149 din Codul de procedură penală nu a fost invocată nici la cererea uneia dintre părți și nici din oficiu de către instanța de judecată, fiind trimisa de Curtea Militară de Apel, "data fiind similitudinea situațiilor juridice ale inculpaților" și pentru a se realiza "egalitatea de tratament".

Deoarece dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt restrictive, orice alt mod de sesizare este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 și 149 din Codul de procedură penală, ridicată de Negoescu Gabriel în Dosarul nr. 120/1998 al Curții Militare de Apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 1998.