Decizia nr. 308/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, art. 323 și art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samir Sprânceană și Roland Lucian Împușcătoriu (Împușcătoiu) în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006) al Tribunalului Dolj - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 126 din 27 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006), Tribunalul Dolj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 317, art. 323 și art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samir Sprânceană și Roland Lucian Împușcătoriu (Împușcătoiu) în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 alin. (2) referitoare la apartenența la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, coroborate cu art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la drepturile oricărui acuzat, deoarece în cazul schimbării încadrării juridice instanța nu are obligația de a-l asculta pe inculpat, sens în care acesta este privat de dreptul său fundamental la apărare.

Tribunalul Dolj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 317 cu denumirea marginală Obiectul judecății, art. 323 cu denumirea marginală Ascultarea inculpatului și art. 334 cu denumirea marginală Schimbarea încadrării juridice, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 317: "Judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.";

- Art. 323: "Instanța procedează apoi la ascultarea inculpatului. Inculpatul este lăsat să arate tot ce știe despre fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări de către președinte și în mod nemijlocit de ceilalți membri ai completului, de către procuror, de partea vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalți inculpați și de apărătorul inculpatului a cărui ascultare se face.

Instanța poate respinge întrebările care nu sunt concludente și utile cauzei.

Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.";

- Art. 334: "Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 334 au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 124 din 1 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 24 martie 2005, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 334 din Codul de procedură penală, reținând că instanța de judecată nu este ținută de încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, iar schimbarea încadrării juridice a faptei este un act procesual necesar în cazurile în care rechizitoriul a reținut din eroare o anumită încadrare sau atunci când în cursul judecății apar elemente noi, de natură să determine o altă încadrare juridică decât cea dată prin actul de sesizare a instanței.

Totodată, dispozițiile art. 334 din Codul de procedură penală impun instanței obligația de a pune în discuție noua încadrare și de a atrage atenția inculpatului că are dreptul să ceară acordarea răgazului necesar pentru a-și pregăti apărarea. Sub acest aspect se reține că aceste obligații care incumbă instanței judecătorești reprezintă veritabile garanții ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil.

Distinct de argumentele deciziei de mai sus, care își păstrează valabilitatea și în cauza de față, Curtea mai constată că dispozițiile legale referitoare la schimbarea încadrării juridice, la ascultarea inculpatului și la obiectul judecății nu contravin dreptului la apărare, pentru că autorul excepției pornește de la o premisă eronată. Astfel, dintr-o economie logică a normelor de procedură ce guvernează procesul penal, schimbarea încadrării juridice a unei fapte este, cu excepția strecurării unei erori în actul de inculpare, determinată de o cercetare judecătorească efectuată, fiind deci impusă de aceasta, și nicidecum nu poate fi primită afirmația potrivit căreia actul procesual al schimbării încadrării juridice generează o nouă cercetare judecătorească care are abilitatea de a face tabula rasa cu cea efectuată deja. Aceasta întrucât ceea ce se supune actului de înfăptuire a justiției nu este o încadrare juridică, ci o faptă care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și care este prevăzută de legea penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 317, art. 323 și art. 334 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Samir Sprânceană și Roland Lucian Împușcătoriu (Împușcătoiu) în Dosarul nr. 8.719/3/2006 (nr. în format vechi 1.915/P/2006) al Tribunalului Dolj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2010.