Decizia nr. 468/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Alexandru Crișan senior și de Alexandru Crișan junior în Dosarul nr. 5.216/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.216/62/2006, Curtea de Apel Brașov - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 138 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Alexandru Crișan senior și de Alexandru Crișan junior într-un dosar având ca obiect procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că textele legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) din Constituție, în sensul că încalcă dreptul fundamental la un proces echitabil, din moment ce prin această dispoziție legală se creează pentru debitor o situație procesuală vădit inferioară aceleia a creditorului. În acest sens, prin dispozițiile legale criticate, precum și prin alte dispoziții inserate în corpul

Legii nr. 85/2006 , se instituie prezumția de culpă a administratorului sau a cadrelor de conducere ale societății în ajungerea acesteia în stare de insolvență. Astfel, se răstoarnă sarcina probei în procesul civil. Principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și cel al dreptului la un proces echitabil presupun în mod esențial o egalitate de șanse pentru ambele părți aflate în proces, egalitate ce este garantată și prin punerea la dispoziția părților a acelorași mijloace sau instrumente de care poate uza în realizarea propriilor interese. Aceste principii sunt serios lezate prin poziția privilegiată de care se bucură instituțiile bancare în cadrul raporturilor contractuale cu clienții și mai apoi în faza executării silite a actelor încheiate de aceste instituții.

Curtea de Apel Brașov - Secția comercială consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 138 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 138: "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

(2) Aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni.

(3) Comitetul creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii și art. 21 privind liberul acces la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile

art. 138 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 148 din 25 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 2 aprilie 2010, prin

Decizia nr. 617 din 27 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, și prin

Decizia nr. 82 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 19 februarie 2007, Curtea Constituțională a constatat că acestea sunt constituționale. În cuprinsul celei din urmă decizii, s-a reținut că dispozițiile legale criticate "nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită", ci "prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nicio îngrădire dreptul la apărare, precum și căile legale de atac".

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin deciziile menționate, precum și considerentele care au stat la baza lor își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudența.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Alexandru Crișan senior și de Alexandru Crișan junior în Dosarul nr. 5.216/62/2006 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.