Decizia nr. 326/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Unicredit Țiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, consilierul juridic Daniela Zaroschi. Lipsește Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Constanța, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 8.096D/2010.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, consilierul juridic Daniela Zaroschi și consilierul juridic Violeta Antohi pentru Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate în cele două dosare, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea dispune, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea Dosarului nr. 8.096D/2009 la Dosarul nr. 7.914D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției, susținând aceleași motive de neconstituționalitate pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Reprezentantul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor solicită respingerea excepției, invocând jurisprudența Curții Constituționale. Depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 7 octombrie 2009 și din 15 iunie 2009, pronunțate în dosarele nr. 6.156/212/2009 și nr. 21.473/299/2008, Judecătoria Constanța - Secția civilă și Judecătoria Sectorului 1 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Unicredit Țiriac Bank - S.A.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4), art. 20 și 21 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, deoarece instanța de judecată, care este instituție a puterii judecătorești, este abilitată să completeze și să finalizeze actul de constatare a contravenției întocmit de un organ al puterii executive, având în același timp competența de a controla temeinicia și legalitatea propriei decizii în ceea ce privește aplicarea sancțiunii.

Judecătoria Constanța - Secția civilă consideră excepția neîntemeiată.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră excepția întemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 13 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, text de lege care are următorul conținut: "(1) Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract, aplică sancțiunea contravențională conform art. 16 și dispune, sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractul rămâne în ființă, sau desființarea acelui contract, cu daune-interese, după caz.

(2) În caz contrar, instanța va anula procesul-verbal întocmit."

Dispozițiile constituționale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele naționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Este invocată și încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Examinând excepția, Curtea reține următoarele:

Prevederile

art. 13 din Legea nr. 193/2000

au mai fost supuse controlului de constituționalitate pentru motive de neconstituționalitate similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 1.535 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 25 ianuarie 2010, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 193/2000 , consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă și a sesiza organele competente să controleze respectarea dispozițiilor legii, și anume reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, precum și specialiștii autorizați ai altor organe ale administrației publice. În acest din urmă caz, organele competente efectuează verificări și întocmesc un proces-verbal prin care se consemnează faptele constatate, precum și articolele din lege încălcate de comerciant, proces-verbal pe care îl transmit, potrivit dispozițiilor art. 12 din aceeași lege, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta sau în a cărei rază teritorială contravenientul își are domiciliul sau, după caz, sediul.

Așa fiind, în ambele situații, fie că este sesizată direct de către consumator, fie că este sesizată prin intermediul procesului-verbal de constatare a faptelor contrare legii întocmit de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau de specialiștii autorizați ai organelor administrației publice, instanța este unica autoritate care se va pronunța asupra existenței sau inexistenței clauzelor abuzive dintr-un contract.

Curtea a reținut că, în prima ipoteză, răspunderea comerciantului are natură civilă, întemeiată pe dispozițiile Codului civil, în vreme ce, în cea de-a doua ipoteză, potrivit dispozițiilor art. 13 coroborate cu cele ale

art. 16 din Legea nr. 193/2000 , răspunderea are natură contravențională, fapta fiind sancționată cu amendă contravențională. Însă împrejurarea că actul de sesizare al instanței, care circumscrie cadrul procesual al controlului efectuat de către aceasta, este diferit în funcție de calea aleasă de persoana care are calitatea de consumator nu impietează cu nimic asupra dreptului la apărare al comerciantului. În fața instanței de judecată, părțile au în egală măsură posibilitatea de a-și exercită garanțiile prevăzute de legea procesual civilă, formulând apărările pe care le consideră pertinente și utile cauzei.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat, Curtea a constatat că, aplicând sancțiunea contravențională, în urma verificării procesului-verbal întocmit de reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau de specialiștii autorizați ai organelor administrației publice, instanța de fapt confirmă existența clauzelor abuzive în contract, constatate de organul administrativ, stabilind, pe această cale, răspunderea contravenientului. Existența acestei proceduri de sancționare a faptelor contrare legii în domeniul clauzelor abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori nu impietează asupra principiului separației puterilor în stat, constituind tocmai expresia aplicării acestui principiu constituțional, în accepțiunea sa plenară, care include echilibrul și controlul reciproc al puterilor în stat.

Considerentele și soluția acestei decizii sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 13 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, excepție ridicată de Unicredit Țiriac Bank - S.A. în Dosarul nr. 6.156/212/2009 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și în Dosarul nr. 21.473/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2010.