Decizia nr. 480/2010

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aura Speranța Ungureanu în Dosarul nr. 6.869/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece nu există nicio cale de atac a hotărârilor comisiilor de soluționare a contestațiilor la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii. Susține că aceste comisii nu oferă garanțiile unei instanțe judecătorești, ceea ce contravine art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând în acest sens hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, din cauzele Crișan contra României, 2003, Biserica Greco-Catolică contra României, 2010, Haralambie împotriva României, Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, 1981 și Sporrong și Lonnroth contra Suediei, 1982. Totodată, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 60/1993 , prin care s-a statuat că o procedură administrativ-jurisdicțională nu este neconstituțională atât timp cât hotărârea organului respectiv se poate ataca la instanțele judecătorești, așa cum este precizat și în notele de ședință depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci reglementează modul în care se soluționează o contestație la rezultatele unui concurs.

Având cuvântul în replică, Aura Speranța Ungureanu susține că nu există nici măcar un grad de jurisdicție în această materie, neputându-se ataca la instanțele judecătorești hotărârile comisiilor de examinare și de soluționare a contestațiilor, ceea ce este neconstituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6.869/2/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aura Speranța Ungureanu în cadrul soluționării unui recurs declarat împotriva unei sentințe civile a Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care i s-a respins ca neîntemeiată cererea de anulare parțială a baremului și cererea de a se emite o hotărâre judecătorească prin care să fie declarată admisă la Institutul Național al Magistraturii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd căi de atac împotriva deciziilor comisiei de soluționare a contestațiilor la rezultatele examenului de admitere la Institutul Național al Magistraturii.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa competența instanțelor judecătorești, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul sau concursul, iar a decide altfel înseamnă să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu următorul cuprins: "(7) Candidații nemulțumiți de rezultatele concursului pot formula contestații în termen de 3 zile de la afișare la comisia de soluționare a contestațiilor. Aceasta le va soluționa în termen de 3 zile. Decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este irevocabilă, dispozițiile alin. (6) fiind aplicabile în mod corespunzător."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime."

Așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 340 din 5 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au în vedere accesul la justiție pentru apărarea drepturilor și a intereselor legitime, adică a acelor drepturi și interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești.

Prin urmare, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate nu pot fi primite, deoarece prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestații de a se pronunța asupra acestor cereri. Dispozițiile menționate din Constituție sunt însă aplicabile în ceea ce privește legalitatea procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv, ceea ce în speța de față nu a fost criticat.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin hotărârea pronunțată în Cauza Van Marle și alții contra Belgiei, 1986 și prin decizia de inadmisibilitate pronunțată în Cauza San Juan contra Franței, 2002, a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intră în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (7) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Aura Speranța Ungureanu în Dosarul nr. 6.869/2/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.