Decizia nr. 842/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că doamna avocat Mariana Ștefan din cadrul Baroului București, în calitate de apărător ales al autorului excepției, a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât, din motive medicale, nu se poate prezenta în fața Curții. Depune o scrisoare medicală potrivit căreia a suferit o intervenție chirurgicală, iar la data de 29 mai a fost externată cu recomandarea de a evita traumatismele și efortul.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece doamna avocat nu este în imposibilitate de a se deplasa, cu atât mai mult cu cât a fost prezentă zilele trecute la postul de televiziune OTV.

Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 47/1992

și al art. 156 din Codul de procedură civilă, și ținând seama de concluziile procurorului, respinge cererea formulată, deoarece de la data externării, respectiv 29 mai 2010, și până în prezent doamna avocat a avut posibilitatea să întreprindă demersurile necesare în vederea obținerii acordului prealabil al clientului pentru substituirea sa în acord cu dispozițiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Colac în dosarul de mai sus.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 23 și 24, precum și dispozițiile art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece se poate ataca cu recurs doar încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, nu și încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. De asemenea, din perspectiva criticilor formulate, arată că se contestă o omisiune de reglementare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 303 alin. 3 cu denumirea marginală Suspendarea judecății din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu recurs la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Recursul nu suspendă executarea și se judecă în termen de 3 zile."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 126 și 129 din Constituție, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în cadrul procedurii de judecată, precum și modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competențe, legiuitorul stabilește hotărârile judecătorești împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac și condițiile în care pot fi folosite aceste căi.

În ceea ce privește încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului procesual penal român, sentințele și deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau cu decizia atacată, legiuitorul a acționat în limitele competenței sale, prevăzute prin dispozițiile constituționale evocate mai sus. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se soluționează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție.

Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de suspendare nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Susținerea autorului excepției de neconstituționalitate conform căreia prin dispozițiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală se încalcă prevederile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la principiul egalității în drepturi, precum și la dreptul la apărare este nefondată, deoarece, dimpotrivă, legea asigură accesul persoanelor interesate la justiție, prin reglementarea posibilității exercitării recursului împotriva încheierilor pronunțate de instanță odată cu exercitarea recursului împotriva sentinței sau a deciziei atacate. Totodată, dispozițiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală nu opresc părțile interesate de a se apăra, beneficiind de toate garanțiile procesuale în acest sens, și se aplică tuturor persoanelor aflate în situații juridice identice, principiul egalității neavând semnificația unei uniformități.

Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul la libertate și la siguranță, iar nu la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, și nici art. 6 din aceeași convenție, care, prin consacrarea principiului celerității procesului judiciar, permite adoptarea de către statele părți la convenție a unor reglementări, precum cea prevăzută de art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, menite să împiedice prelungirea judecării cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.

În sfârșit, Curtea constată că prevederile constituționale referitoare la libertatea individuală nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2010.