Decizia nr. 760/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 188/2000 1 octombrie 2000 (prevederi anume) privind executorii judecătorești
Ion Predescu - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean și Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 14 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 8.159/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean și Tudora Groseanu.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii consideră că textele de lege criticate, care instituie caracterul executoriu al hotărârii pronunțate în primă instanță în materia executării silite, sunt de natură a prejudicia debitorul în cadrul procedurii executării silite imobiliare. Prin consacrarea unei singure căi de atac, respectiv recursul, care nu are caracter suspensiv de executare, se încalcă dreptul la un proces echitabil al părților, eventualitatea admiterii recursului oferind posibilitatea întoarcerii executării, însă cu dificultăți uneori insurmontabile, care periclitează sănătatea și siguranța debitorului.
În ceea ce privește emiterea somației de evacuare, potrivit prevederilor
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 , executorul judecătoresc se substituie în competențele judecătorului, care este singurul abilitat de Constituție să judece cauzele care au ca obiect evacuarea persoanelor minore.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă consideră că excepția este neîntemeiată. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, procedura și competența instanțelor judecătorești fiind stabilite prin lege.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 402 alin. 2 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, dispoziții care au următorul conținut:
- Art. 402 alin. 2: "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 4001 și al art. 401 alin. 2.";
- Art. 578: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-și îndeplinește această obligație în termen de 5 zile de la primirea somației, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.";
- Art. 579: "În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, punând pe creditor în drepturile sale.";
- Art. 580: "Dacă executarea privește un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării și pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredința aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.";
- Art. 580^1: "Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secțiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozițiile art. 577 fiind aplicabile.";
-
Articolul 7
lit. i) din Legea nr. 188/2000 : "(1) Executorul judecătoresc are următoarele atribuții: [...]
i) orice alte acte sau operațiuni date de lege în competența lui."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 și 24.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității dispozițiilor art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, exemplu fiind
Decizia nr. 668 din 30 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reținut că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Totodată, art. 21 din Constituție nu precizează că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.
În ceea ce privește celelalte prevederi criticate, Curtea, prin
Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, a reținut că dispozițiile art. 578-580^1, cuprinse în secțiunea Codului de procedură civilă referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, și prevederile
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
instituie norme de procedură ce trebuie respectate de către debitorul obligației de predare a imobilului, respectiv atribuțiile executorului judecătoresc căruia i-a fost încredințată executarea silită. Aceste norme determină cadrul legal de exercitare a drepturilor părților și reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare. De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ținut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituțional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac exigența impusă de norma constituțională, fiind în deplină concordanță cu prevederile Legii fundamentale.
Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 alin. 2 și art. 578-580^1 din Codul de procedură civilă, precum și ale
art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean și Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 1 iunie 2010.
PREȘEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.