Decizia nr. 832/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Anexă la 1
- Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Pune în aplicare 2
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Are ca temei 1
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției Florin-Ioan Zamfir, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 8.288D/2009 și nr. 8.455D/2009 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepției Florin-Ioan Zamfir este de acord cu conexarea.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 8.455D/2009 la Dosarul nr. 8.288D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul excepției Florin-Ioan Zamfir solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, reiterând argumentele invocate în fața Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori, și depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.651/245/2006, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Florin-Ioan Zamfir cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 10.381/271/2009, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Excepția a fost ridicată de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa cu ocazia soluționării unei cauze penale având ca obiect săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de
art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire operează condiționat de soluționarea unei probleme de drept extrapenal, și anume stabilirea cuantumului prejudiciului, care constituie obiectul acțiunii civile, atrăgând și aplicarea dispozițiilor din Codul fiscal și din Codul de procedură fiscală referitoare la obligațiile fiscale.
Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Judecătoria Oradea - Secția penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Potrivit Încheierii de sesizare din 4 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Oradea - Secția penală, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Însă din notele scrise ale autorului excepției Franco-Ovidiu- Mauro Tripa reiese că acesta critică doar prevederile alin. (1) al art. 10 cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 . Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra constituționalității dispozițiilor art. 10 alin. (1) cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 , care au următorul cuprins:
- Art. 2 lit. e): "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] e) obligații fiscale - obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală;";
- Art. 10 alin. (1): "În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetățeni, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum și a prevederilor art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin
Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, și prin
Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate.
Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru aceleași motive, nici dispozițiile
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 , față de care nu au fost formulate critici separate, nu aduc vreo atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) cu referire la
art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori și de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 iunie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.