Tratatul din 11 februarie 1971

Articolul 1

1. Statele părți la prezentul tratat se angajează sa nu instaleze sau sa amplaseze pe fundul marilor și oceanelor sau în subsolul lor, dincolo de limita exterioară a zonei fundului marilor, asa cum este definită în articolul I, nici un fel de arme nucleare sau orice alte tipuri de arme de nimicire în masa, precum și structuri, instalații de lansare sau orice alte instalații destinate în mod special stocării, experimentarii sau folosirii unor asemenea arme.

2. Obligațiile prevăzute în paragraful 1 al acestui articol se aplică, de asemenea, în zona fundului marilor, menționate în paragraful amintit, cu excepția faptului ca în interiorul unei asemenea zone a fundului marilor ele nu se aplică nici statului riveran, nici fundului marilor situat sub apele sale teritoriale.

3. Statele părți la prezentul tratat se angajează sa nu ajute, încurajeze sau incite nici un stat sa întreprindă activitățile menționate în paragraful 1 al prezentului articol și sa nu participe în nici un al mod de asemenea acte.

Articolul 2

Pentru scopurile prezentului tratat, limita exterioară a zonei fundului marilor la care se face referire în articolul I va coincide cu limita exterioară a zonei de 12 mile menționate în partea a doua a Convenției asupra marii teritoriale și zonei contigue, semnat la Geneva la 29 aprilie 1958, și va fi masurata conform prevederilor primei părți și secțiunii a II-a acestei convenții și conform dreptului internațional.

Articolul 3

1. Pentru a promova obiectivele și a asigura respectarea prevederilor prezentului tratat, fiecare stat parte la tratat are dreptul sa verifice prin observare activitățile altor state părți la tratat pe fundul marilor și oceanelor și în subsolul lor, dincolo de zona definită la articolul I, cu condiția ca aceasta observare sa nu stânjenească asemenea activități.

2. Dacă după aceasta observare rămîn îndoieli întemeiate în privinta executării obligațiilor asumate prin tratat, statul parte care are asemenea îndoieli și statul parte care este răspunzător pentru activitățile ce ridica aceste îndoieli se vor consulta în scopul de a elimina indoielile. Dacă indoielile persista, statul parte care are asemenea îndoieli va informa celelalte state părți și părțile respective vor colabora în privinta tuturor celorlalte proceduri de verificare asupra cărora vor putea conveni, inclusiv inspectarea corespunzătoare a obiectelor, structurilor, instalațiilor sau altor amenajări, care s-ar putea presupune cu temei ca prezintă caracterul descris în articolul. Părțile situate în regiunea în care se desfășoară aceste activități, inclusiv orice stat riveran sau orice altă parte care o va cere, vor avea dreptul sa participe la aceasta consultare și cooperare. După ce celelalte proceduri de verificare vor fi îndeplinite, partea care a initiat aceste procedeuri va trimite celorlalte părți un raport corespunzător.

3. Dacă statul răspunzător pentru activitățile care dau naștere la îndoieli întemeiate nu poate fi identificat prin observarea obiectului, structurii, instalației sau altei amenajări, statul parte care are îndoieli va notifica statelor părți situate în regiunea incare se desfășoară activitățile menționate și oricărui alt stat parte și va proceda pe lîngă aceste state la investigații corespunzătoare. Dacă prin aceste investigații s-a stabilit ca un anumit stat parte este responsabil de activitățile respective, acest stat parte va trebui să se consulte și sa colaboreze cu alte părți, asa cum este prevăzut în paragraful 2 al prezentului articol. Dacă identitatea statului răspunzător pentru activitățile menționate nu poate fi stabilită prin aceste investigații, atunci vor putea fi întreprinse alte procedeuri de verificare, inclusiv inspecții de către statul parte care face investigațiile, care va solicita participarea părților din regiunea în care se desfășoară acele activități, inclusiv a oricărui stat reveran sau a oricărei părți care va dori sa coopereze.

4. Dacă consultarea și cooperarea prevăzute în paragrafele 2 și 3 ale prezentului articol nu au dus la înlăturarea indoielilor în privinta activităților și dacă îndeplinirea obligațiilor asumate în temeiul tratatului este serios pusă sub semnul intrebarii, un stat parte poate, conform dispozițiilor Cartei Națiunilor Unite, sa sesizeze Consiliul de Securitate, care poate întreprinde măsuri conform Cartei.

5. Orice stat poate proceda la verificarea prevăzută în prezentul articol prin propriile sale mijloace sau cu ajutorul integral sau parțial al oricărui alt stat parte, ori prin proceduri internaționale corespunzătoare în cadrul Organizației Națiunilor Unite și în conformitate cu Carta.

6. Activitățile de verificare prevăzute în prezentul tratat nu vor împiedica activitățile altor state părți și vor fi executate ținându-se seama în mod corespunzător de drepturile recunoscute conform dreptului internațional, inclusiv libertățile marii libere și drepturile statelor riverane asupra exploatării și exploatării platoului lor continental.

Articolul 4

Nici o dispoziție din prezentul tratat nu va fi interpretată ca sprijinind ori ca aduncand atingere poziției oricărui stat parte cu privire la convențiile internaționale în vigoare, inclusiv Convenția din 1958 asupra marii teritoriale și a zonei contigue, sau cu privire la drepturile sau pretențiile pe care un astfel de stat parte le-ar putea ridica, ori cu privire la recunoașterea sau nerecunoasterea drepturilor sau pretențiilor ridicate de oricare alt stat, referitoare la apele din largul coastelor sale, inclusiv, între altele marea teritorială și zonele contigue, sau la fundul marilor și oceanelor, inclusiv platoul continental.

Articolul 5

Părțile la tratat se angajează sa desfășoare cu buna credința negocieri asupra unor noi măsuri în domeniul dezarmarii, în scopul prevenirii cursei inarmarilor pe fundul marilor și oceanelor și în subsolul lor.

Articolul 6

Orice stat parte poate propune amendamente la tratat. Amendamentele vor intra în vigoare pentru fiecare stat pentru care accepta aceste amendamente, după acceptarea lor de către majoritatea statelor părți la tratat și, după aceasta, pentru orice alt stat parte, la data acceptării lor de către aceasta.

Articolul 7

La 5 ani de la intrarea în vigoare a perzentului tratat se va tine o conferința a părților la tratat, la Geneva (Elvetia), pentru a examina modul în care se îndeplinește tratatul, în scopul de a se asigura ca obiectivele enunțate în preambulul și dispozitivul tratatului sînt respectate în mod corespunzător. La aceasta trecere sînt respectate în mod corespunzător. La aceasta trecere în revista se va ține seama de orice dezvoltări tehnologice pertinente.

Conferința va stabili, potrivit punctelor de vedere exprimate de majoritatea părților participante, dacă și cînd va fi convocată o nou conferința de trecere în revista.

Articolul 8

Fiecare stat parte la prezentul tratat, în exercitarea suveranității sale naționale, are dreptul să se retragă din tratat, dacă hotărăște ca evenimentele extraordinare legate de conținutul prezentului tratat au pus în pericol interesele supreme ale tarii sale. Despre aceasta retragere el trebuie să notifice cu 3 luni înainte tuturor celorlalte părți la tratat și Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Aceasta notificare trebuie să conțină o declarație cu privire la evenimentele extraordinare pe care le considera ca punând în pericol interesele sale supreme.

Articolul 9

Prevederile prezentului tratat nu afectează în nici un fel obligațiile asumate de către statele părți la tratat în baza instrumentelor internaționale care stabilesc zone denuclearizate.

Articolul 10

1. Prezentul tratat este deschis spre semnare tuturor statelor. Orice stat care nu semnează tratatul înainte de intrarea lui în vigoare, în conformitate cu paragraful 3 al acestui articol, poate adera la acesta în orice moment.

2. Prezentul tratat va fi supus ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare și de aderare vor fi depuse la guvernele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Statelor Unite ale Americii, desemnate prin prezentul tratat ca guverne depozitare.

3. Prezentul tratat va intra în vigoare după depunerea instrumentelor de ratificare de către douăzeci și doua guverne, inclusiv guvernele desemnate ca guverne depozitare ale prezentului tratat.

4. Pentru statele ale căror instrumente de ratificare sau de aderare sînt depuse după intrarea în vigoare a prezentului tratat, aceasta va intra în vigoare la data depunerii instrumentelor lor de ratificare sau de aderare.

5. Guvernele depozitare vor informa fără întîrziere guvernele tuturor statelor semnatare și care au aderat la prezentul tratat despre data fiecărei semnari, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, data intrării a prezentului tratat și despre primirea altor notificări.

6. Prezentul tratat va fi înregistrat de către guvernele depozitare conform articolului 102 din Carta Națiunilor Unite.

Articolul 11

Prezentul tratat, ale cărui texte în limbile chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sînt în egala măsura autentice, va fi depus în arhivele guvernelor depozitare. Copii ale prezentului tratat, certificate în mod corespunzător, vor fi transmise de către guvernele depozitare guvernelor statelor semnatare și care adera. Drept care subsemantii, împuterniciți în buna și venita forma, au semnat prezentul tratat.
Întocmit în trei exemplare, la Moscova, Londra și Washington, la unsprezece februarie una mie noua sute șaptezeci și unu.
───────────