Decizia nr. 1284/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Liliana Budărăscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală și de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 140D/2010 și nr. 893D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispozițiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 893D/2010 la Dosarul nr. 140D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 21 octombrie 2009 și 5 octombrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.482/90/2009 și nr. 828/42/2009, Tribunalul Vâlcea - Secția penală și Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Maria Liliana Budărăscu și Gheorghe Constantin.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție și art. 23 referitoare la Libertatea individuală, și ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil și art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală și art. 1 din Protocolul nr. 12 referitoare la Interzicerea generală a discriminării, ambele adiționale la Convenție, deoarece lipsa unei căi de atac în cazul respingerii cererii și posibilitatea exercitării recursului în cazul în care cererea a fost admisă încalcă textele constituționale invocate, prin aceea că afectează dublul grad de jurisdicție și "principiul egalității armelor" ca o componentă a procesului echitabil în sensul Convenției și instituie o discriminare favorabilă acuzării.
Tribunalul Vâlcea - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece, chiar dacă principiul dublului grad de jurisdicție poate comporta în unele cazuri restrângeri, în special în chestiuni ce nu privesc asupra fondului, verificarea legalității măsurilor luate de o instanță cu privire la libertatea unei persoane, încă prezumate nevinovate, fără îndoială, trebuie supusă controlului ierarhic jurisdicțional.
De asemenea, spre deosebire de prima teză a textului contestat ce oferă inculpatului dreptul la un recurs imediat atunci când se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea sau încetarea acesteia sau când se dispune menținerea măsurii, în teza finală a aceluiași articol, o încheiere prin care se respingere cererea nu este supusă niciunei căi de atac. O astfel de situație este de natură a afecta principiul egalității armelor, punând procurorul pe o poziție evident avantajoasă față de inculpat și față de apărare.
Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este parțial neîntemeiată. Astfel, poate fi supusă unei eventuale discuții doar contrarietatea dispoziției legale contestate cu prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Analiza ar trebui să privească însă dispozițiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală în integralitatea sa.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. 1 teza ultimă, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:
Articolul 141
alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală:
"Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 156 din 27 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constituțională a respins ca nefondată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, statuând că încheierile, ca specie de hotărâri judecătorești pronunțate în cursul procesului, dar prin care nu se soluționează fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătorești care soluționează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentințele și deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau cu decizia atacată, legiuitorul a acționat în limitele competenței sale, prevăzute de art. 61 alin. (1) și art. 126 alin. (1) din Constituție. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfășurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigență recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituțional, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, prin care se soluționează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiție.
Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.
De altfel, o problemă juridică similară, referitoare la faptul că încheierea de ședință prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă separat căii de atac a recursului, ce viza constituționalitatea art. 141 alin. 1 teza a doua și a art. 140^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, a fost tratată de Curte cu ocazia pronunțării
deciziilor nr. 15 din 20 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, și nr. 121 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005.
Așa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Liliana Budărăscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secția penală și de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2010.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.