Decizia nr. 1092/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că există dublu grad de jurisdicție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 697/59/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Silviu Popescu în cadrul unui recurs formulat împotriva unei decizii penale a Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece generează o discriminare sub aspectul accesului la două căi de atac în materie penală pe criteriul calității persoanei. Astfel, datorită funcției pe care o ocupă, acesta nu poate beneficia, la fel ca celelalte persoane aflate în aceeași situație juridică, de toate garanțiile unui proces echitabil, ale dreptului de acces la justiție și ale dreptului la apărare, deoarece nu poate folosi și calea de atac a apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: "Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel: [...] c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;".

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 4 și art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 care garantează dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) privind egalitatea, unicitatea și imparțialitatea justiției și ale art. 126 alin. (2) referitoare la competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Este invocat, de asemenea, prin prisma art. 20 din Constituție, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și cele invocate în prezenta cauză și față de critici similare.

Astfel, prin

Decizia nr. 965 din 25 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 746 din 4 noiembrie 2008, Curtea a statuat că stabilirea competenței, inclusiv a celei după calitatea persoanei, precum și instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, sunt de competența exclusivă a legiuitorului. Curtea a mai reținut că prevederile de lege criticate nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația judecării cauzelor în primă instanță de curțile de apel. Totodată, textul criticat asigură dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și judecata în recurs) în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Soluția pronunțată cu acel prilej și argumentele pe care aceasta s-a bazat își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 361 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Silviu Popescu în Dosarul nr. 697/59/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 2010.