Decizia nr. 1499/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, art. 254 și art. 258 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, art. 254 și art. 258 din Codul penal, excepție ridicată de Valentin Crăciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.081/118/2009, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, art. 254 și art. 258 din Codul penal, excepție ridicată de Valentin Crăciun.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate instituie o discriminare a funcționarului public raportat în mod exclusiv la locul de muncă, câtă vreme salariatul din domeniul privat care săvârșește o faptă similară este sancționat cu pedepse cu limite diferite, "fără ca această diferențiere [...] să se raporteze la nivelul atribuțiilor pe care le exercită sau la alte aspecte care să poată fi definite drept circumstanțe atenuante sau agravante". Se apreciază că această discriminare este prohibită atât de dispozițiile constituționale, cât și de cele din actele internaționale invocate.
Tribunalul Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este întemeiată. Arată că "există o discriminare a funcționarului public raportat exclusiv la locul de muncă, atâta timp cât salariatul din domeniul privat care săvârșește o faptă similară este sancționat cu o pedeapsă cu limite diferite, fără ca această diferențiere, apreciată în fapt ca fiind o discriminare, să se raporteze la nivelul atribuțiilor pe care le exercită sau la alte aspecte care să poate fi definite drept circumstanțe atenuante sau agravante". Din această perspectivă, apreciază că "nu există raționament pentru care se realizează această diferențiere între public și privat chiar și la nivelul definirii subiecților activi ai infracțiunii, în condițiile în care la nivelul infracțiunilor îndreptate contra patrimoniului această diferențiere nu există".
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 147, art. 254 și art. 258 din Codul penal, având următorul cuprins:
- Art. 147 - Funcționar public și funcționar: "Prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145.
Prin "funcționar" se înțelege persoana menționată în alin. 1, precum și orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.";
- Art. 254 - Luarea de mită: "Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.";
- Art. 258 - Fapte săvârșite de alți funcționari: "Dispozițiile art. 246-250 privitoare la funcționari publici se aplică și celorlalți funcționari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.
În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 și 250 alin. 1-4, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu excepția acelora care au fost săvârșite de o persoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, precum și în art. 11 și art. 20 cu raportare la art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție, privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Astfel, Curtea Constituțională a statuat cu numeroase prilejuri în jurisprudența sa (de exemplu, prin
Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, și
Decizia nr. 828 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007) că noțiunile de "funcționar public" și "funcționar" sunt de nivelul legii, astfel încât intră în competența exclusivă a legiuitorului atât definirea acestor noțiuni, cât și stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite de persoanele având această calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organică, face prin dispozițiile art. 147, care definesc noțiunile de funcționar public și funcționar și stabilesc infracțiunile săvârșite de aceștia, de exemplu, infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 din Codul penal. În cauză, dispozițiile art. 254 din Codul penal sunt coroborate cu cele ale art. 258 din același act normativ, referitoare la faptele săvârșite de alți funcționari. Potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, legiuitorul are deplina libertate de a stabili infracțiunile, ceea ce presupune nu numai incriminarea modalității de comitere a acestora, ci și, în anumite situații, circumstanțierea subiectului activ. Altfel spus, noțiunile de "funcționar public" și de "alți funcționari" nu sunt de rang constituțional, definirea și reglementarea statutului acestor categorii de salariați fiind de domeniul legii.
În concordanță cu jurisprudența constantă în materie a Curții, nu poate fi primită susținerea autorului excepției referitoare la încălcarea, prin dispozițiile din Codul penal criticate, a principiului egalității în drepturi, câtă vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabile în mod egal oricărei persoane care are calitatea de funcționar public sau funcționar, iar stabilirea sferei acestor noțiuni, precum și a infracțiunilor care presupun această calitate a subiectului activ nu este de competența jurisdicției constituționale, astfel cum s-a arătat. Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, argumentată de autorul excepției din aceeași perspectivă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 147, art. 254 și art. 258 din Codul penal, excepție ridicată de Valentin Crăciun în Dosarul nr. 10.081/118/2009 al Tribunalului Constanța - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.