Decizia nr. 1500/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru și Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curții de Apel Galați Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.703/231/2007, Curtea de Apel Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru și Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat instituie o discriminare între cetățeni și privilegii în favoarea funcționarilor publici. Astfel, infracțiunile de amenințare sau lovire, atunci când sunt săvârșite împotriva unei persoane particulare, se urmăresc numai la plângerea prealabilă a părții vătămate, iar pedepsele prevăzute de lege sunt mai mici, în timp ce, săvârșite împotriva unei persoane care îndeplinește o funcție în stat, constituie infracțiunea de ultraj, urmărită din oficiu și mai aspru pedepsită de lege. Prevederile criticate încalcă, în opinia autorilor excepției, și dispozițiile constituționale care consacră libertatea de exprimare, deoarece reglementează "și alte limite exterioare, neprevăzute de Constituție, ale libertății de exprimare". Constituția interzice defăimarea țării și a națiunii, nu și a autorităților, prin funcționarii lor, iar legea penală nu poate institui o limită în plus și nu poate restrânge câmpul de manifestare a libertății de exprimare mai mult decât Constituția.

Curtea de Apel Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că "regimul sancționator aplicat diferit, fiind mai aspru în cazul în care sunt ultragiate persoane care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat din categoria celor indicate [...], nu poate constitui o discriminare de tratament așa cum se susține în cauză, ci un avertisment dat celor predispuși la astfel de fapt, dar și un argument autoritar, ce vine să explice și să apere statul de drept și autoritatea acestora".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, întrucât nu aduc atingere prevederilor constituționale și din actele internaționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, dispozițiile

art. 239 alin. 2 din Codul penal au fost modificate prin Legea nr. 93/2010

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 198/2008

privind modificarea și completarea Codului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2010. Textul legal, în actuala redactare, conservă însă soluția legislativă ce face obiectul criticii de neconstituționalitate. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2), privind Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu raportare la art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum și dispozițiilor constituționale ale art. 30 alin. (6) și (7) privind libertatea de exprimare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, nu pot fi reținute criticile formulate din perspectiva încălcării dispozițiilor constituționale și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care consacră egalitatea în drepturi. Obiectul juridic principal al infracțiunii de ultraj îl reprezintă relațiile referitoare la respectul datorat autorității de stat, protecția penală asigurată autorității prin reglementarea acestei infracțiuni reprezentând o garanție a exercitării atribuțiilor ce le revin reprezentanților săi, și nicidecum un privilegiu. Prin urmare, tratamentul juridic diferit la care se face referire în motivarea excepției este justificat și admisibil, calitatea de funcționar public cu atribuții ce implică exercițiul autorității de stat justificând reglementarea specială și tratamentul sancționator diferit al faptelor de amenințare, respectiv de lovire sau orice alte acte de violență săvârșite împotriva unei persoane care această calitate, față de situația în care subiect pasiv al infracțiunilor respective este o persoană particulară.

Tot astfel, nu poate fi reținută nici pretinsa încălcare a libertății de exprimare. Textul constituțional invocat obligă la garantarea și asigurarea liberei exprimări a ideilor și opiniilor, stabilind totodată că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine" [art. 30 alin. (6) din Constituție]. De asemenea, în condițiile art. 53 din Constituție, exercițiul acestei libertăți poate fi supus unor restrângeri sau sancțiuni necesare pentru apărarea ordinii publice.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal, excepție ridicată de Maricica Săraru, Ovidiu Gheorghe Săraru și Toader Alin Săraru în Dosarul nr. 8.703/231/2007 al Curții de Apel Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.