Decizia nr. 1583/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cristian Ionuț Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 667/295/2009, Judecătoria Sânnicolau Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția a fost ridicată de inculpatul Cristian Ionuț Chermet într-o cauză penală pusă în mișcare din oficiu pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile privind circulația pe drumurile publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16, art. 22 alin. (1) și (2) și art. 23 alin. (11), precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În acest sens arată, în esență, că recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, deoarece se face prin înțepătură cu seringa, este un procedeu traumatizant care aduce atingere integrității fizice a persoanei. De asemenea, susține că prin reglementarea criticată se consideră "ab initio" că șoferul este un infractor pe baza unei simple suspiciuni a agentului constatator că un conducător auto ar fi sub influența băuturilor alcoolice, instituindu-se astfel o prezumție legală absolută de vinovăție a conducătorului auto care refuză să se supună recoltării probelor biologice. În fine, autorul excepției apreciază că legiuitorul creează, prin reglementarea criticată, un tratament discriminatoriu pentru persoana care se sustrage de la recoltarea de probe biologice în raport cu persoana care în mod efectiv a consumat băuturi alcoolice și are în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita legală.

Judecătoria Sânnicolau Mare consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 49/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006 și, ulterior, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, dispoziții care au următorul cuprins: "Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței de produse sau substanțe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani."

În esență, critica de neconstituționalitate a acestui text se bazează pe susținerea că obligarea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul persoanei la viață și la integritatea fizică și psihică și la interzicerea torturii sau unui tratament inuman ori degradant și ale art. 23 alin. (11) privitoare la prezumția de nevinovăție, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate în cauză au mai fost supuse controlului de constituționalitate pentru critici similare, atât cu prilejul analizării

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în forma anterioară republicării, cât și ulterior republicării ordonanței de urgență, când a primit o nouă numerotare. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 456 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reținut critica drept neîntemeiată, întrucât "incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanțe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum și a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranța circulației rutiere, reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancționată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulație, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieți omenești, vătămări ale integrității corporale și ale sănătății persoanei, precum și distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin. (4) al

art. 79 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , fiind sancționată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influența alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei". De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a mai stabilit că "este adevărat că un segment de populație suferă de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însă se deosebește de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepției. Analizând însă prevederile

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se constată că nici măcar acestora nu li se încalcă dreptul la integritate fizică și psihică, întrucât se incriminează nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci și sustragerea de la «testarea aerului expirat», care în mod evident nu aduce atingere integrității persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurări, precum și evoluția și modernizarea modalităților de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutieră introduce și metoda «testării aerului expirat», de către poliția specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin. (1) din ordonanță], astfel încât incriminarea din

art. 79 alin. (4) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 195/2002

este constituțională, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală. Este de observat că, atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita și recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin. (2) din ordonanță]."

În legătură cu recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, s-a reținut, totodată, că aceasta "nu poate fi considerată ca o supunere la «tortură», «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise atât de art. 22 alin. (2) din Constituție, cât și de art. 1 din Convenția împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin

Legea nr. 19/1990 . Din această perspectivă, «recoltarea probelor biologice» nu este un «act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferințe puternice, fizice ori psihice», condiție impusă de convenția menționată pentru definirea termenului «tortură». Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o «pedeapsă sau tratament inuman ori degradant», interzise, de asemenea, prin alin. (2) al art. 22 din Constituție."

Cu privire la critica de neconstituționalitate formulată prin invocarea încălcării prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, referitoare la prezumția de nevinovăție, Curtea a constatat prin aceeași decizie că este neîntemeiată, deoarece, "până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nicio prezumție de vinovăție a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziții".

În sfârșit, prin decizia menționată s-a constatat că "nu poate fi reținută nici susținerea autorului excepției în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuși, într-adevăr, textul de lege criticat ca fiind neconstituțional nu creează o prezumție de vinovăție și nu implică o constrângere a celui în cauză de a se supune la recoltarea de probe biologice.

Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în jurisprudența sa că dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, «nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obținute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voința suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge și de urină, ca și de țesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului» (cazul Saunders împotriva Regatului Unit, 1996)."

De asemenea, prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, Curtea a respins o excepție cu același obiect, reținând că textul criticat nu încalcă dispozițiile art. 22 alin. (1) din Constituție.

Soluțiile Curții Constituționale pronunțate în deciziile menționate, precum și considerentele care au stat la baza acestora își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură a schimba această jurisprudență.

În ceea ce privește invocarea, în cauza de față, a încălcării prevederilor art. 11 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 pct. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Curtea constată că, întrucât nu se încalcă principiul constituțional al prezumției de nevinovăție, așa cum s-a mai arătat, nu se pune problema încălcării celor două texte din documentele internaționale menționate.

În fine, Curtea nu poate reține nici lezarea, prin textul de lege criticat, a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici a dreptului la un proces echitabil. Pretinsa încălcare a acestora nu poate fi reținută, întrucât cel în cauză are deplina libertate de a uza, fără nicio îngrădire, de toate garanțiile ce caracterizează aceste drepturi.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 87 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Cristian Ionuț Chermet în Dosarul nr. 667/295/2009 al Judecătoriei Sânnicolau Mare.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2010.