Decizia nr. 1528/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă și ale art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 99/2006 6 decembrie 2006 (prevederi anume) privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Vătavu și Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului, excepție ce face obiectul Dosarului nr. 915 D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.892/314/2009, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Vătavu și Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată mai întâi că, în cauză, executarea a început în baza titlurilor executorii constând în contract de credit și contract de ipotecă, faptul că nu a avut loc un proces și nu există obligație la plată în baza unor hotărâri judecătorești, că titlurile executorii nu au fost învestite de instanță cu formulă executorie și executorul judecătoresc nu a cerut instanței încuviințarea executării. Se apreciază că, deși executarea silită reprezintă o fază a procesului civil, prin înlăturarea intervenției instanței în controlul de legalitate al începerii procedurii execuționale, i s-a acordat acesteia un caracter administrativ, încălcându-se astfel principiul separației puterilor în stat. Astfel, prin înlăturarea controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului judecătoresc competența de a decide cu privire la legalitatea și temeinicia cererii de executare silită, activitate ce constituia atributul instanței de judecată. Executarea silită nu trebuie privită unilateral, numai din perspectiva creditorului și a drepturilor acestuia, ci și din perspectiva debitorului, căruia deopotrivă trebuie să-i fie asigurate garanțiile ce caracterizează dreptul la un proces echitabil, prin înlăturarea oricăror posibilități de abuz și a eventualelor demersuri șicanatorii. Accesul la o instanță de judecată, prin posibilitatea contestării actelor de executare făcute cu încălcarea legii, nu constituie întotdeauna un remediu suficient oferit persoanei împotriva căreia s-a procedat în mod nelegal la începerea executării silite. Este necesară o garanție procesuală a debitorului pentru prevenirea oricărui abuz în exercitarea dreptului de către creditorul urmăritor, iar controlul judecătoresc al începerii executării silite constituia o asemenea garanție, adecvată și eficientă, a dreptului la un proces echitabil al tuturor părților implicate în această procedură. Se face în acest sens referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 458/2009 , din care, de altfel, sunt expuse o serie de considerente, în chiar motivarea excepției invocate.
Judecătoria Gura Humorului apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată în cauză este neîntemeiată. Arată că însăși Constituția prevede posibilitatea restrângerii prin lege a unor drepturi și libertăți; este în interesul tuturor părților, dar și al societății, ca anumite relații civile și comerciale să se desfășoare cu celeritate, cum este cazul creditelor, ca în speța de față, iar în acest scop s-a prevăzut prin lege ca anumite înscrisuri să aibă valoare de acte autentice cu titlu executoriu. Se apreciază că, prin punerea în executare a acestor titluri, fără a fi învestite cu formulă executorie, nu se încalcă drepturile actualilor contestatori, aceștia putând invoca apărări pe excepții și pe fond în cadrul contestației la executare, având astfel asigurat accesul la justiție. Eliminarea prin lege a etapei învestirii titlului executoriu cu formulă executorie apără - în opinia instanței - nu doar interesele creditorului, prin recuperarea mai rapidă a creanței, ci și ale debitorului, deoarece întârzierea executării conduce la creșterea datoriei, întrucât curg dobânzi sau penalități conform celor convenite de părți prin titlul executoriu. De asemenea, dacă nu ar fi recunoscute anumite înscrisuri, în speță contractele de credit, ca titluri executorii, atunci ar însemna ca creditorul să-l acționeze în judecată pe debitor pentru recuperarea creanței, iar litigiul s-ar prelungi și ar îngreuna atât situația creditorului, care ar întârzia să își recupereze creanța și ar avansa cheltuieli suplimentare cu procesul, dar și situația debitorului, care ar suporta noi costuri, respectiv cheltuielile de judecată din proces.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 374^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006, având următorul cuprins:
- Art. 374^1 din Codul de procedură civilă: "Înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.";
-
Articolul 120
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 : "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii."
În opinia autorului excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului Curții din perspectiva unor critici similare.
1. Cât privește dispozițiile art. 374^1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională a constatat, prin
Decizia nr. 1.529 din 17 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010, că acestea reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. Reglementarea actuală din Codul de procedură civilă permite părții să introducă contestația la executare, ceea ce oferă celor interesați sau vătămați, după ce executarea silită a început, dreptul de a cere anularea titlului învestit cu formulă executorie dat fără îndeplinirea condițiilor legale. Prin instituirea acestei proceduri legiuitorul a urmărit să restrângă posibilitatea de tergiversare a executării silite și să realizeze un plus de celeritate în realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
2. În ceea ce privește
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin
Decizia nr. 832 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2008.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se realizează în temeiul hotărârilor judecătorești și al înscrisurilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a constitui titluri executorii. Așa fiind, prevederile
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
nu aduc nimic nou, ci se limitează să dea expresie, într-un domeniu particular, reglementării cu caracter general, adoptată de legiuitor în limitele competenței sale constituționale. Curtea a mai constatat că, în materia la care se referă excepția de neconstituționalitate, calificarea contractelor încheiate de o instituție de credit, care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă ca fiind titluri executorii, a fost determinată de necesitatea valorificării cu celeritate a respectivei creanțe, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părților. O asemenea concluzie este impusă de împrejurarea că prin încheierea unor asemenea contracte se dă expresie, într-o formă specifică, acordului de voință al părților cu privire la clauzele acolo stipulate, pe care părțile și le însușesc în mod liber și se obligă să le respecte.
În considerentele aceleiași decizii s-a reținut că, în măsura în care contractul de credit sau contractul de garanție reală ori personală sunt puse în executare silită, potrivit art. 399 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, acestea pot face obiectul unei contestații la executare, asigurându-se astfel accesul la o instanță de judecată. Mai mult, cu această ocazie, dat fiind că executarea se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, contestatorul are posibilitatea de a invoca inclusiv apărări de fond, împrejurare care este de natură a-i garanta dreptul la un proces echitabil.
Referitor la pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părțile raportului juridic, întrucât nu se poate reține o similitudine între situația juridică a debitorilor și cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferențiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Astfel, posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime nu constituie o măsură discriminatorie pozitivă în favoarea lor, ci reprezintă exclusiv o garanție a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În ceea ce privește considerentele
Deciziei nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006
(care alcătuiesc, de altfel, substanța motivării excepției), acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, în care sunt criticate norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în materia începerii executării silite, norme reglementate de legiuitor în temeiul competenței sale constituționale și care, pentru motivele arătate, nu încalcă Legea fundamentală.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 374^1 din Codul de procedură civilă și ale
art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006
privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, excepție ridicată de Maria Vătavu și Gheorghe Vătavu în Dosarul nr. 7.892/314/2009 al Judecătoriei Gura Humorului.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.