Decizia nr. 1536/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor " art. 100 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", excepție ridicată de Vlad Duncescu în Dosarul nr. 5.451/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.451/325/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 100 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice", excepție ridicată de Vlad Duncescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă plângerea introdusă de către acesta împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care garantează dreptul de acces liber la justiție, întrucât sancțiunea complementară se aplică automat, fără a exista posibilitatea instanței de judecată de a cenzura această măsură independent de sancțiunea principală a amenzii contravenționale. Arată că, dacă o persoană este nemulțumită doar de aplicarea sancțiunii complementare potrivit textului de lege criticat, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce nu poate fi atacată separat în justiție.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că nu se poate reține o încălcare a art. 21 din Constituție, întrucât procesul-verbal de contravenție prin care se aplică atât sancțiunea principală, cât și sancțiunea complementară este supus controlului instanțelor judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că a fost în mod eronat precizat de autorul acesteia ca fiind " art. 100 pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ", astfel reținându-l și instanța în dispozitivul încheierii de sesizare. În realitate, astfel cum rezultă atât din cuprinsul încheierii de sesizare, cât și din notele scrise ale autorului excepției, obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 101 alin. (3) lit. a): "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție care garantează dreptul de acces liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate în prezenta cauză, din perspectiva unor critici asemănătoare și prin prisma acelorași texte din Legea fundamentală invocate și în prezenta cauză. Prin

Decizia nr. 340 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 17 mai 2010, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu aduc atingere dreptului de acces liber la justiție, câtă vreme împotriva procesului-verbal de contravenție poate fi formulată plângere în condițiile

cap. VIII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

"Căi de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției", cadru în care, beneficiind de toate garanțiile dreptului la un proces echitabil, persoana contravenientă poate formula orice apărări pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată învestită cu soluționarea acesteia procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunilor contravenționale aplicate de organul constatator.

Totodată, pronunțându-se asupra unei probleme similare, prin

Decizia nr. 1.048 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 5 octombrie 2010, Curtea a observat că, în conformitate cu prevederile

art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , persoana nemulțumită de sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție are deschisă calea contestației la instanța de judecată, prilej cu care își poate formula plângerea în așa manieră încât să evidențieze intenția sa de a contesta doar sancțiunea complementară.

Cele reținute de Curtea Constituțională în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, nefiind evidențiate elemente de noutate care să justifice reconsiderarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 101 alin. (3) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Vlad Duncescu în Dosarul nr. 5.451/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.