Decizia nr. 1591/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 alin. (2) și (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Valentin Bișog în Dosarul nr. 959/245/2010 al Judecătoriei Iași - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 959/245/2010, Judecătoria Iași - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 alin. (2) și (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Valentin Bișog.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele criticate sunt neconstituționale, deoarece sancțiunea ce i-a fost aplicată a fost executată înainte ca autorul excepției să se poată adresa unei instanțe de judecată, ceea ce face ca această cale de atac să fie golită de conținut.

Judecătoria Iași - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Faptul că plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină nu produce efect suspensiv de executare, cu excepția prevăzută de lege, nu afectează principiul prezumției de nevinovăție, aplicarea sancțiunii disciplinare neimplicând pronunțarea instanței asupra fondului procesului, adică asupra vinovăției inculpatului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 74 alin. (2) și (7), potrivit cărora: "(2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. [...]

(7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f)."

În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție și ale art. 24 privind dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006 , în raport cu critici similare, vizând faptul că sancțiunile aplicate de comisia de disciplină din cadrul locului de deținere sunt puse în executare înainte de a rămâne definitive. În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 1.114 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 26 noiembrie 2008, prin care Curtea, constatând că

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

se referă la măsurile disciplinare și la plângerea împotriva acestora, care, spre deosebire de căile procesuale de atac în materie penală caracterizate prin efectul suspensiv, au cu totul alt regim, a respins, pentru motivele acolo reținute, excepția de neconstituționalitate invocată.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 , autorul excepției nu motivează în niciun fel pretinsa neconstituționalitate a acestora. Prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele imperative ale

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". Așadar, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă și urmează să fie respinsă ca atare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Valentin Bișog în Dosarul nr. 959/245/2010 al Judecătoriei Iași - Secția penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 74 alin. (7) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2010.