Decizia nr. 1619/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , respectiv ca neîntemeiată referitor la prevederile
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 8.679/320/2009, Judecătoria Târgu Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice și
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor.
Excepția a fost ridicată de Frunda Karoly cu ocazia soluționării unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prin obligațiile impuse conducătorilor de vehicule și persoanelor transportate, încalcă dispozițiile constituționale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri", întrucât nerespectarea măsurilor prevăzute de textul de lege criticat nu prezintă niciun pericol social. Consideră că persoana care conduce un vehicul trebuie protejată față de ceilalți participanți la trafic, iar nu față de ea însăși. Precizează că sporturile prezintă un pericol mult mai mare de accidentare decât conducerea unui vehicul fără cască sau centură, mai ales sporturile extreme, și totuși nu sunt interzise. În ceea ce privește dispozițiile
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , autorul excepției este nemulțumit de faptul că definiția contravenției nu face referire la gradul de pericol social al faptei, nepreluând sintagma "care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea" din art. 1 al abrogatei
Legi nr. 32/1968
privind stabilirea și sancționarea contravențiilor.
Judecătoria Târgu Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, și ale
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, modificate și completate prin
pentru aprobarea
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 36
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(1) Conducătorii de autovehicule și persoanele care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță omologate trebuie să le poarte în timpul circulației pe drumurile publice, cu excepția cazurilor prevăzute în regulament.
(2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice, conducătorii motocicletelor, mopedelor și persoanele transportate pe acestea au obligația să poarte cască de protecție omologată.
(3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă folosirea telefoanelor mobile atunci când aceștia se află în timpul mersului, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive tip "mâini libere".";
-
Articolul 1
din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 26 alin. (2), potrivit cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește dispozițiile
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul că definiția contravenției să facă referire la gradul de pericol social al faptei, prin utilizarea sintagmei "care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea". O asemenea solicitare nu intră, însă, în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
va fi respinsă ca inadmisibilă.
II. Referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , aceste dispoziții de lege au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional prin raportare la aceleași prevederi din Constituție, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , reținând că obligația instituită prin norma de lege criticată în sarcina conducătorilor de autovehicule și a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcție cu centuri sau dispozitive de siguranță ori omologate de a le utiliza reprezintă o măsură de ordin legislativ menită să asigure protejarea vieții, sănătății și integrității fizice a persoanelor. Necesitatea impunerii unei astfel de obligații a fost dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor de siguranță reduce riscul producerii unor accidente mortale ori cu consecințe grave pe drumurile publice.
Prin stabilirea unor reguli referitoare la circulația pe drumurile publice, inclusiv privind impunerea obligației criticate pentru neconstituționalitate în prezenta cauză, legiuitorul a urmărit, așa cum rezultă din
art. 1 alin. (2) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , și "ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective".
De altfel, această obligație este în acord cu exigențele Uniunii Europene în materie, concretizate în prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranță în vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone [publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene L 373/26 din 31 decembrie 1991]. Consiliul Uniunii Europene a considerat util să adopte o asemenea directivă pentru motivul precizat chiar în preambulul acesteia, și anume "întrucât dreptul intern cu privire la utilizarea obligatorie a centurii de siguranță diferă în mod considerabil de la un stat membru la altul și, întrucât, prin urmare, trebuie să fie armonizată utilizarea obligatorie a acesteia (...) pentru a se asigura o mai mare siguranță utilizatorilor căilor rutiere". Reglementarea contestată prin prezenta excepție de neconstituționalitate este consecința obligației impuse statelor membre ale Uniunii Europene, prin dispozițiile art. 2 al directivei menționate, de a veghea ca șoferul și pasagerii care ocupă locurile în vehiculele aflate în circulație să poarte centura de siguranță.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a art. 36 alin. (1) din ordonanța de urgență, pronunțată de instanța de contencios constituțional prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, inclusiv cu privire la dispozițiile celorlalte două alineate ale
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , față de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al Judecătoriei Târgu Mureș.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.