Decizia nr. 72/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208, art. 209 și art. 210 din Codul penal, excepție ridicată de Marcel Dascălu, Constantin Giurgiuveanu și Gheorghe Nechifor în Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecătoriei Pașcani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudența în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.955/866/2008 Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208, art. 209 și art. 210 din Codul penal, excepție ridicată de Marcel Dascălu, Constantin Giurgiuveanu și Gheorghe Nechifor în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale în care autorii excepției au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, deoarece, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 210 din Codul penal, dispozițiile art. 208 și art. 209 din același cod nu permit, și în cazul lor, aplicarea principiului disponibilității.

Judecătoria Pașcani opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 - Furtul, art. 209 - Furtul calificat și art. 210 - Pedepsirea unor furturi la plângerea prealabilă din Codul penal.

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.288 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 29 octombrie 2010, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și art. 209 din Codul penal, statuând că dispozițiile art. 208 și art. 209 din Codul penal "nu încalcă principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituție, dat fiind că, prin conținutul lor, infracțiunile stabilite prin prevederile legale menționate se deosebesc de infracțiunile la care se referă autorul excepției - infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părților constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate de situații juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare".

Totodată, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența și procedura de judecată, deci și procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Instituirea acestei proceduri este determinată de rațiuni de politică penală și vizează cu precădere acele infracțiuni care prezintă un pericol social mai ridicat și pentru care se impune intervenția fermă a statului, indiferent de manifestarea explicită de voință a persoanei vătămate. O asemenea abordare nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori accesul liber la justiție, întrucât atât învinuitul/inculpatul, pe de o parte, cât și persoana vătămată, pe de altă parte, pot beneficia nestingherit de acestea.

În sfârșit, o eventuală modificare a textelor legale criticate în sensul dorit de autor nu poate constitui obiectul unui control de constituționalitate, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) și art. 115 din Constituție, doar autoritatea legiuitoare ordinară sau delegată o poate face, Curții, prin activitatea pe care o desfășoară în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 146 din Legea fundamentală, nefiindu-i recunoscută, sau, mai bine spus, fiindu-i interzis să se poziționeze în postura de legiuitor pozitiv".

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 210 din Codul penal, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Astfel, potrivit prevederilor legale indicate, instanța de contencios constituțional decide asupra neconstituționalității unei dispoziții care are legătură cu soluționarea cauzei. Or, în speța dedusă judecății în fața instanței de drept comun sunt incidente doar prevederile referitoare la infracțiunile prevăzute de art. 208 și art. 209 din Codul penal, fapta incriminată de art. 210 din același cod neavând relevanță.

Prin urmare, Curtea urmează a respinge această excepție ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 și art. 209 din Codul penal, excepție ridicată de Marcel Dascălu, Constantin Giurgiuveanu și Gheorghe Nechifor în Dosarul nr. 1.955/866/2008 al Judecătoriei Pașcani.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 210 din Codul penal, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.