Decizia nr. 115/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 1.155/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat Ciurea Ion Constantin, personal și asistat de avocatul Tarna Valeriu, Lancranjan Dorin, personal, și Lancranjan Ioana, personal.

Lipsesc: Consiliul General al Municipiului București - Departamentul patrimoniului imobiliar și Societatea Comercială "Orizont" - S.A. București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Fața de declarația părților că nu au cereri de formulat, s-a considerat cauza în stare de judecată și s-a dat cuvântul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției invocate, deoarece dispozițiile atacate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 128 și 130.

În continuare ia cuvântul, pentru Ciurea Ion Constantin, avocatul Tarna Valeriu, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate invocate, având în vedere ca, în speta, nu se justifica promovarea recursului în anulare, deoarece nu erau îndeplinite condițiile cerute de lege. Potrivit principiului disponibilității, părțile dintr-un litigiu pot renunța la căile de atac promovate, astfel încât procurorul general, ca reprezentant al Ministerului Public cu atribuții speciale, își poate retrage recursul în anulare. În consecința, art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este neconstitutional, întrucât da posibilitate părților din proces să solicite continuarea judecării unei cai de atac, care este de competența exclusiva a Ministerului Public. Se solicita să se țină seama de inițiativa legislativă din data de 21 septembrie 1998 a P.N.T.C.D. privind abrogarea dispozițiilor referitoare la recursul în anulare, precum și de practica instanței supreme din ultima perioadă cu privire la retragerea recursului în anulare.

În cuvântul lor, Lancranjan Dorin și Lancranjan Ioana, intervenienți în interesul altuia, și anume al Consiliului General al Municipiului București, arata ca Judecătoria Sectorului 6 București nu avea competența teritorială sa pronunțe o hotărâre de admitere a acțiunii formulate de Ciurea Ion Constantin împotriva pârâților Consiliul General al Municipiului București și Societatea Comercială "Orizont" - S.A. București, deoarece imobilul în litigiu este situat în competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, aflându-se în str. Toma Ionescu nr. 5, sectorul 5, București. Cat privește soluționarea excepției invocate, aceasta este lăsată la aprecierea instanței constituționale.

CURTEA,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocate, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 15 aprilie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 1.155/1996.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 128 "Folosirea căilor de atac" și ale art. 130 "Rolul Ministerului Public".

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca excepția de neconstituționalitate a art. 330^4 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul, ținând seama de practica jurisdicțională a Curții Constituționale, considera neîntemeiată excepția invocată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art 144. lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

În legătură cu textul art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și prin Decizia nr. 67 din 16 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a hotărât ca acesta este constituțional.

Argumentul adus de Curte a fost acela ca art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu face decât sa precizeze condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților la proces de a stărui în continuarea judecații. Aceste prevederi nu vin în contradictie cu dispozițiile Constituției, întrucât, "dacă sunt considerate constituționale prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, reglementările cuprinse la art. 330^3 și 330^4 din Codul de procedură civilă, inevitabile în condițiile recursului în anulare, nu pot fi ele însele neconstituționale, câtă vreme prin aceste reglementări nu se face altceva decât să se precizeze procedura soluționării recursului în anulare și fiecare dintre aceste reglementări sunt compatibile cu dispozițiile de principiu ale legii fundamentale".

În legătură cu susținerea privind încălcarea prevederilor art. 128 din Constituție, este de reținut faptul ca dispoziția constituțională da în sarcina legiuitorului stabilirea condițiilor de exercitare a căilor de atac, iar art. 330 și 330^1 din Codul de procedură civilă fac tocmai acest lucru, stabilind cine poate exercita calea de atac a recursului în anulare, care este instanța competența a soluționa recursul în anulare, pentru ce motive și în ce termen se poate exercita.

Textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 din Codul de procedură civilă, sunt în conformitate cu art. 128 și 130 din Constituție. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată, în caz de renunțare a acestuia, la cererea uneia dintre părți, nu încalcă prevederile constituționale.

Susținerea ca, după declanșarea raportului juridic procesual, doar Ministerul Public este autorizat sa îl intrerupa echivaleaza cu o nesocotire a principiului egalității participanților la raportul juridic și a interdependentei drepturilor și obligațiilor acestora, trasaturi de esenta a raportului de drept.

În concluzie, posibilitatea părții interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine prevederilor art. 128 și 130 din Constituție.

Motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu pot fi deci reținute, iar față de deciziile anterioare prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au intervenit elemente noi, care să facă necesară reconsiderarea practicii Curții.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 1.155/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 1998.