Decizia nr. 83/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 și art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Florin Hodiș în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4.214/337/2009, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 și art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Florin Hodiș în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei cauze penale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare și art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece prin posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze date de lege în competența procurorului ierarhic inferior este afectat dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, dispozițiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală care permit procurorului posibilitatea de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii urmăririi penale afectează dreptul la apărare și la un proces echitabil, prin aceea că printre garanțiile menite să asigure respectarea acestor drepturi se numără și imparțialitatea organelor chemate să înfăptuiască actul de justiție. Nu este just și echitabil ca, în cazul în care restituirea cauzei în vederea completării a fost dispusă de către procuror, și nu de către instanță, persoana care a efectuat anterior acte de cercetare penală să nu devină ulterior restituirii incompatibilă funcțional în a mai efectua cercetări penale în același dosar.

Judecătoria Zalău opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă, deoarece prin

Decizia nr. 1.058/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a declarat aceste prevederi neconstituționale. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare.

Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului consideră că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite de lege în condițiile în care cauza a fost restituită aceluiași organ care a efectuat urmărirea penală în vederea completării sau refacerii acesteia. Mai mult, această măsură este prevăzută ca alternativă la cea a trimiterii cauzei la alt organ de urmărire penală. În plus, dispozițiile legale invocate sunt norme de procedură prin care legiuitorul reglementează posibilitatea remedierii unor nereguli ale urmăririi penale, dispunând completarea sau refacerea acesteia, și constituie tocmai o modalitate de asigurare a unui proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 265 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginală Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire și art. 209 alin. 4^1 cu denumirea marginală Competența procurorului în faza urmăririi din Codul de procedură penală, care, după pronunțarea

Deciziei de admitere nr. 1.058 din 14 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 28 noiembrie 2007, au următorul conținut:

- Art. 265 alin. 1 teza a doua: "Când procurorul constată că urmărirea penală nu este completă, sau că nu au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, restituie cauza organului care a efectuat urmărirea penală, sau potrivit dispozițiilor art. 217 trimite cauza la alt organ de urmărire, în vederea completării sau refacerii urmăririi penale.";

- Art. 209 alin. 4^1: "Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior [...]."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare și art. 20 referitoare la Tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 209 alin. 4^1 din Codul de procedură penală dispun cu privire la posibilitatea procurorului ierarhic superior de a prelua cauze de competența procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare.

Prin urmare, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, dar le și garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituția României, "Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic [...]".

Ca o garanție a respectării de către procurori a principiilor imparțialității și legalității în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.

Așa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituție, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor și lucrărilor de către însuși procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Acest lucru nu se face însă după bunul plac al procurorului ierarhic superior, ci ca urmare a dispoziției conducătorului acestuia. În aceste condiții nu poate fi admisă teza înfrângerii principiului liberului acces la justiție ori al dreptului la apărare, deoarece un eventual arbitrar ori nerespectarea legii pot fi cenzurate de instanța de judecată cu prilejul contestării unei soluții de netrimitere în judecată, urmând procedura prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală, ori cu prilejul soluționării cauzei în urma emiterii actului de inculpare. De altfel, Constituția nu consacră dreptul unei persoane de a fi cercetată de un anumit procuror ori organ de urmărire penală, ci dreptul de a fi cercetată în condițiile legii. Ca urmare, dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine niciunei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție. Prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, îl dezvoltă prin aceea că au menirea de a garanta soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin eficientizarea activității de urmărire penală.

Cât privește dispozițiile art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea dispun cu privire la posibilitatea procurorului de a restitui cauza organului care a efectuat urmărirea penală sau de a trimite cauza la alt organ în vederea completării ori refacerii urmăririi penale. O asemenea posibilitate nu este menită să afecteze dreptul la un proces echitabil ori dreptul la apărare, întrucât, spre deosebire de situația incompatibilității organului de urmărire penală existentă în cazul în care refacerea s-a dispus de către instanța de judecată, textul contestat vizează un caz de restituire în vederea completării urmăririi penale sau a respectării dispozițiilor legale care garantează aflarea adevărului, situație în care, așa cum rezultă din economia sa, urmărirea penală nu a fost finalizată. O atare măsură dispusă de către procuror anterior terminării urmăririi penale constituie doar un mijloc procesual de garantare a exercitării atribuțiilor de urmărire penală cu stricta respectare a legalității, în vederea administrării în continuare a probelor apreciate ca fiind necesare pentru clarificarea aspectelor nelămurite.

Așa fiind și ținând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, care conduce și supraveghează, cu respectarea principiului legalității și al imparțialității, activitatea de cercetare penală, este evident că prin posibilitatea conferită de textul legal criticat se dă expresie dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare drept componente ale acestui rol. În plus, părțile interesate nu sunt obstrucționate în niciun fel în a-și exercită dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege și în a sesiza procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularități menite a le prejudicia drepturile procesuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4^1 și art. 265 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Florin Hodiș în Dosarul nr. 4.214/337/2009 al Judecătoriei Zalău.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.