Decizia nr. 1622/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lenuța Dascălul în Dosarul nr. 246/284/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiect al Dosarului nr. 775D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se prezintă, personal, autorul excepției, asistat de domnul avocat Bănică Udrea, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Partea prezentă solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 246/284/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Lenuța Dascălul într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține că dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în partea referitoare la înscrisurile doveditoare reținute de partea potrivnică sau la cea privind imposibilitatea înfățișării printr-o împrejurare mai presus de voința părților, instituie o limitare a accesului la justiție a persoanelor și îngrădește dreptul la un proces echitabil, fapt pentru care contravine art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituția României.

În opinia autorului, prin impunerea obligației ca înscrisurile care servesc ca temei al revizuirii să fie reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate printr-o împrejurare mai presus de voința părților încalcă dispozițiile constituționale menționate, deoarece pot fi situații în care înscrisurile sunt reținute de alte persoane uneori necunoscute de către parte.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2) și (3) și face referire la jurisprudența Curții Constituționale care a statuat că reglementarea de către legiuitor, în limitele stabilite de Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestora.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă. În realitate, obiectul criticii îl constituie prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă și, potrivit jurisprudenței sale, prin prezenta decizie, urmează a se pronunța asupra acestui text, care are următorul cuprins:

"Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

[...] 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind liberul acces la justiție.

Examinând excepția, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia Curții Constituționale nr. 876 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 28 iulie 2010, Decizia nr. 29 din 12 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 26 februarie 2010, și

Decizia nr. 266 din 6 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 19 mai 2008, Curtea a statuat că prevederile art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă reprezintă reguli de procedură ce reglementează revizuirea ca o cale extraordinară de atac pentru reformarea hotărârilor judecătorești. Prevederile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. Din aceste norme constituționale reiese că legiuitorul are libertatea de a stabili condițiile în care părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Legea fundamentală și prin actele juridice internaționale la care România este parte.

Cu același prilej, Curtea a constatat că revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalității în drepturi, accesului liber la justiție sau dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, instanța de contencios constituțional a stabilit că accesul liber la justiție nu presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătorești - judecătorii, tribunale, curți de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție - și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Lenuța Dascălul în Dosarul nr. 246/284/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.