Decizia nr. 202/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Dumitru Lascu în Dosarul nr. 2.987/88/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.987/88/2008, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Dumitru Lascu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

Legii nr. 78/2000

în ansamblul său, "datorită modului în care reglementează, cel puțin prin dispozițiile articolului 1", contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, deoarece incriminează persoane, și nu fapte.

Astfel, în condițiile în care, printr-o lege specială, o anumită categorie de făptuitori/învinuiți/inculpați este reglementată separat de dreptul comun, deși se încadrează în instituțiile de drept penal substanțial definite de acesta, este evident că au fost nesocotite dispozițiile constituționale invocate, mai ales că "ne aflăm în situația unei duble incriminări a faptelor de corupție, una în Codul penal și alta în

Legea nr. 78/2000 , ceea ce pune în discuție chiar principiile fundamentale ale dreptului". Se arată că, "în mod practic și contrar Constituției, au fost inversate principiile care stau la fundamentul legiferării, iar scopul explicit al

Legii nr. 78/2000

a fost, mai înainte de toate, circumstanțierea persoanelor care urmau a fi făcute răspunzătoare pentru fapte de corupție".

Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că legea criticată nu aduce nicio atingere prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, actul normativ criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că același act normativ a mai fost examinat de Curtea Constituțională din perspectiva unor critici similare.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.455 din 4 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 14 ianuarie 2011, pronunțându-se asupra constituționalității

Legii nr. 78/2000 , în raport cu aceleași dispoziții constituționale, Curtea a reținut că principiul constituțional al egalității nu are semnificația uniformității, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situații care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or,

Legea nr. 78/2000

constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire și sancționare a faptelor de corupție și se aplică unei categorii de persoane clar circumstanțiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile

Legii nr. 78/2000 , justifică stabilirea unui tratament juridic diferit. Astfel fiind și întrucât dispozițiile legii criticate se aplică, fără privilegii sau discriminări, în toate situațiile ce implică persoane dintre cele menționate la art. 1 din lege, nu se poate susține încălcarea principiului egalității în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte în jurisprudența menționată își mențin valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, excepție ridicată de Dumitru Lascu în Dosarul nr. 2.987/88/2008 al Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2011.