Decizia nr. 16/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 alin. (11^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Alina Daniela Ghinescu, Ioana Dana Căciulă și Creola Neagu în Dosarul nr. 1.703/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate creează premisele unei discriminări între procurorii cărora li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cei cărora, deși aflați în situații similare, nu li s-a recunoscut acest grad profesional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.703/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 alin. (11^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alina Daniela Ghinescu, Ioana Dana Căciulă și Creola Neagu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

În acest sens, arată că procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu au posibilitatea reală de a participa la concursurile de promovare în funcții de execuție a procurorilor, întrucât promovarea unui astfel de concurs echivalează cu demisia din cadrul direcției, odată cu numirea în noua funcție. Această stare de fapt creează o situație discriminatorie pentru magistrații încadrați în structurile specializate DIICOT sau DNA, întrucât în perioada în care activează în aceste structuri nu au posibilitatea de a participa la concursurile de promovare a magistraților organizate anual de Institutul Național al Magistraturii, iar în momentul în care părăsesc aceste structuri sunt obligați să revină la gradul profesional de execuție și la salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior.

În plus, se creează o situație discriminatorie față de ceilalți colegi magistrați, care, părăsind structurile specializate (DIICOT sau DNA) înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , și-au păstrat gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nicidecum nu au redobândit gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior. Prin urmare, arată că această limitare este absolut injustă, fără o fundamentare rezonabilă, și contravine și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, a statuat că "dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât reprezintă norme juridice care se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza lor și sunt motivate, așa cum se prevede în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009

pentru completarea

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, tocmai de necesitatea prevenirii pentru viitor a unor consecințe care conduc la inechități profesionale și salariale între procurorii care lucrează în cadrul acelorași parchete, fără a fi urmate procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 75 alin. (11^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, prevederi introduse prin articolul unic pct. 1 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 56/2009

pentru completarea

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 4 iunie 2009, aprobată prin

Legea nr. 385/2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 18 decembrie 2009, având următorul cuprins: "De la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii, precum și dispozițiilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară prevede accesul procurorilor și judecătorilor cu o vechime de cel puțin 6 ani în aceste funcții în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (denumită în continuare DIICOT) și al Direcției Naționale Anticorupție (denumită în continuare DNA) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de nivelul parchetului unde aceștia funcționează.

Astfel cum este prevăzut în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , începând din anul 2007, "un număr mare de procurori care au activat în cadrul DIICOT și DNA, la data încetării activității în aceste structuri, revenind la posturile ocupate anterior, au solicitat recunoașterea gradelor profesionale specifice DIICOT și DNA, fără să fi parcurs procedurile de concurs în vederea obținerii acestora, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în mod constant asemenea cereri prin hotărâri irevocabile".

Așadar, Curtea reține că, anterior emiterii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , la data încetării activității la DIICOT sau DNA, procurorii obțineau recunoașterea gradului profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fără să urmeze procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, inechitate înlăturată prin introducerea prevederilor de lege criticate, potrivit cărora, de la data revenirii la parchetul de unde provin sau la alt parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, procurorii care au activat în cadrul DIICOT își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții.

Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. (A se vedea

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, dar care au lucrat o perioadă în cadrul DIICOT sau DNA și li s-a recunoscut, pe acea perioadă, gradul profesional corespunzător acestor structuri, nu sunt în aceeași situație juridică cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii.

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă (de exemplu, prin Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, și prin Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit al Marii Britanii).

Totodată, prin Hotărârea din 6 aprilie 2000, pronunțată în Cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a exista justificări obiective și rezonabile (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei), dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără a exista justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite.

Astfel, susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate în sensul că dispozițiile de lege criticate creează discriminări față de magistrații care, părăsind structurile specializate (DIICOT sau DNA) înainte de intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2009 , și-au păstrat gradul profesional și salarizarea corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu pot fi primite, deoarece, dimpotrivă, dispozițiile de lege criticate au fost introduse tocmai pentru a elimina inechitățile din sistem.

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 41 din Constituție, potrivit căruia dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă, Curtea constată că nici aceste susțineri nu sunt întemeiate, deoarece, prin dispozițiile de lege criticate se reglementează situația profesională a procurorilor care revin la parchetul de unde provin sau la alt parchet, unde au dreptul să funcționeze potrivit legii, după ce au activat în cadrul DIICOT și își redobândesc gradul profesional de execuție și salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condițiile legii, în timpul desfășurării activității în cadrul acestei direcții. Or, în condițiile în care delegarea sau numirea la DIICOT au fost făcute cu acordul procurorilor, Curtea constată că nu se poate susține teza îngrădirii dreptului la muncă sau a alegerii profesiei.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 alin. (11^1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Alina Daniela Ghinescu, Ioana Dana Căciulă și Creola Neagu în Dosarul nr. 1.703/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 ianuarie 2011.