Decizia nr. 51/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 5.624/62/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.839D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.840D/2010-3.846D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Brașov - Secția civilă în dosarele nr. 5.656/62/2010, nr. 5.659/62/2010, nr. 5.661/62/2010, nr. 5.662/62/2010, nr. 3.648/62/2010, nr. 3.649/62/2010 și nr. 2.400/62/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.840D/2010-3.846D/2010 la Dosarul nr. 3.839D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 13 septembrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.624/62/2010, nr. 5.656/62/2010, nr. 5.659/62/2010, nr. 5.661/62/2010, nr. 5.662/62/2010, nr. 3.648/62/2010, nr. 3.649/62/2010 și nr. 2.400/62/2010, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de instanța de judecată, în cauze având ca obiect despăgubiri solicitate în baza
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi, prin ipoteză, legală și temeinică raportată la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia.
Principiul egalității în drepturi a cetățenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obținut deja hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, în temeiul
Legii nr. 221/2009 , nemodificată, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume de bani mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul actual plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri derizorii în raport cu cele deja acordate, prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , astfel încât persoane aflate în situații similare vor avea parte de tratament juridic diferit. De asemenea, acest principiu este încălcat și "prin raportare la ipoteza persoanelor private de libertate ca urmare a săvârșirii unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obține despăgubiri neplafonate, pe calea prevăzută de art. 504 din Codul de procedură penală, fiind contrar Legii fundamentale ca fostul deținut politic să nu poată obține reparația nedreptății la care a fost supus în aceleași condiții ca deținutul de drept comun, în prezent".
Se apreciază că dispozițiile legale criticate încalcă și dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin "introducerea unor plafoane derizorii care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, justițiabilul beneficiar al
fiind privat de speranța legitimă, născută odată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ (privită ca un bun, în înțelesul Convenției Europene a Drepturilor Omului), la obținerea unor despăgubiri echitabile".
De asemenea, corelativ cu cele expuse mai sus, se apreciază că dispozițiile menționate încalcă principiul separației puterilor în stat, prin intervenția puterii executive în atribuțiile ce aparțin exclusiv puterii judecătorești, respectiv aceea referitoare la aprecierea temeiniciei pretențiilor beneficiarilor actului de justiție.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, care la data sesizării aveau următorul conținut:
- Art. I pct. 1: " Art. I. - Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;".";
- Art. II: " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
Se consideră că prevederile ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat, art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt neconstituționale.
În aceste condiții, Curtea observă că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care prevăd că "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
Prin urmare, reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Brașov - Secția civilă în dosarele nr. 5.624/62/2010, nr. 5.656/62/2010, nr. 5.659/62/2010, nr. 5.661/62/2010, nr. 5.662/62/2010, nr. 3.648/62/2010, nr. 3.649/62/2010 și nr. 2.400/62/2010.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.