Decizia nr. 114/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.716/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă privind pe reclamantele-intimate Caledzeanu Elena Veronica și Oroveanu Sanda Diana, precum și pe pârâții-intimați: Consiliul Local al Comunei Salcuta-Dolj, Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj și Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova.

Președintele declara ședința deschisă.

La apelul nominal se constata lipsa părților legal citate.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a excepției, motivat de faptul ca legiuitorul a rezervat numai procurorului general dreptul de a ataca cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiție hotărârile judecătorești irevocabile pentru considerentele expres prevăzute la art. 330 din Codul de procedură civilă, astfel ca dispoziția din art. 330^4 teza a doua din același cod, care substituie procurorului general orice altă persoană fizica sau juridică, este neconstitutionala.

CURTEA,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocate, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.716/1997, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public, prin reprezentantul sau.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor constituționale ale art. 128 "Folosirea căilor de atac" și ale art. 130 "Rolul Ministerului Public".

Exprimandu-și opinia, instanța suprema apreciază ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă "nu sunt în dezacord cu Constituția", iar excepția "formulată este irelevanta și se înscrie pe linia practicii de tergiversare a soluționării litigiilor având ca obiect recursurile în anulare, declarate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materia caselor naționalizate...".

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul, ținând seama de practica jurisdicțională a Curții Constituționale, considera excepția invocată neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise, depuse de reclamantele-intimate, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

În legătură cu textul art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, și prin Decizia nr. 67 din 16 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, a hotărât ca acesta este constituțional.

Argumentul adus de Curte a fost acela ca art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu face decât sa precizeze condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților la proces de a stărui în continuarea judecații. Aceste prevederi nu vin în contradictie cu dispozițiile Constituției, întrucât, "dacă sunt considerate constituționale prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă, reglementările cuprinse la art. 330^3 și la art. 330^4 din Codul de procedură civilă, inevitabile în condițiile recursului în anulare, nu pot fi ele însele neconstituționale, câtă vreme prin aceste reglementări nu se face altceva decât să se precizeze procedura soluționării recursului în anulare și fiecare dintre aceste reglementări sunt compatibile cu dispozițiile de principiu ale legii fundamentale".

În legătură cu susținerea privind încălcarea prevederilor art. 128 din Constituție, este de reținut faptul ca dispoziția constituțională da în sarcina legiuitorului stabilirea condițiilor de exercitare a căilor de atac, iar art. 330 și 330^1 din Codul de procedură civilă fac tocmai acest lucru, stabilind cine poate exercita calea de atac a recursului în anulare, care este instanța competența să soluționeze recursul în anulare, pentru ce motive și în ce termen se poate exercita.

Textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 din Codul de procedură civilă, sunt în conformitate cu prevederile art. 128 și 130 din Constituție. Faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată, în caz de renunțare a acestuia, la cererea uneia dintre părți, nu încalcă prevederile constituționale.

Susținerea ca, după declanșarea raportului juridic procesual, doar Ministerul Public este autorizat sa-l intrerupa echivaleaza cu o nesocotire a principiului egalității participanților la raportul juridic și a interdependentei drepturilor și obligațiilor acestora, trasaturi de esenta ale raportului de drept.

În concluzie, posibilitatea părții interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine prevederilor art. 128 și art. 130 din Constituție.

Motivele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate nu pot fi deci reținute, iar față de deciziile anterioare prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au intervenit elemente noi, care să facă necesară reconsiderarea practicii Curții.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 2.716/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 1998.