Decizia nr. 120/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 73/1996 4 iunie 1996 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330, ale art. 330^1, …
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Gabor Kozsokar - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.721/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 septembrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, iar susținerile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 29 septembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 4 martie 1998 Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.
În motivarea excepției Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție susține ca dispozițiile atacate contravin art. 128 și 130 din Constituție, întrucât, din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa care aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al acelorași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacată este neconstitutionala, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public și se exercită prin procurorii constituiți în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept.
Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată nu este intemeiata.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece cu privire la dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii definitive care, potrivit art. 25 din Legea nr. 47/1992 și art. 145 alin. (2) din Constituție, sunt obligatorii și produc efecte numai pentru viitor.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.
Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile din proces pot cere continuarea judecații".
Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepția de neconstituționalitate, Curtea pronunțându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispozițiile sale sunt constituționale. În considerentele acestei decizii s-a reținut ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce privește dispozițiile art. 330^4 , astfel ca ea a rămas definitivă.
Faptul ca întregul text a fost declarat constituțional nu a împiedicat părțile, în alte cauze, sa invoce excepția de neconstituționalitate a aceluiași text, Curtea mentinand prin deciziile pronunțate aceeași soluție de constituționalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii.
Cu privire la dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat și prin deciziile nr. 67 și nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepție. Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin art. 125 și 128 din Constituție, deoarece faptul ca o cale de atac, care se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunțare a acestuia, la cererea uneia dintre părți, nu este o problemă de constituționalitate, ci de opțiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiția constituțională. S-a reținut, de asemenea, ca posibilitatea părții interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituționale, deoarece art. 128 și 130 din Constituție nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a făcut în condițiile legii și partea nu va putea susține un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar, desigur, în lumina intereselor sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.721/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.