Decizia nr. 102/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Erich Weber în Dosarul nr. 6.200/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care face obiectul Dosarului nr. 983D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 și nr. 2.342D/2010, care au același obiect al excepției de neconstituționalitate. Critica a fost formulată de Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichițescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiță, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ștefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Șofei, Mihaela Nițulescu, Mariana Filipescu și Societatea Comercială "Coda Serv" - S.R.L. din Reșița în dosarele nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 și nr. 8.847/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București și în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele mai sus menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.385D/2010, nr. 1.647D/2010, nr. 1.843D/2010 și nr. 2.342D/2010 la Dosarul nr. 890D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 3 noiembrie 2009, 23 aprilie 2010, 13 mai 2010 și 23 iunie 2010, pronunțate în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 și nr. 8.847/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichițescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiță, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ștefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Șofei, Mihaela Nițulescu și Mariana Filipescu.

Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.216/325/2010, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coda Serv" - S.R.L. din Reșița.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii arată, în esență, că textul de lege criticat este în contradicție atât cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) care consacră egalitatea în drepturi a cetățenilor, cât și cu cele ale art. 284 din Codul muncii care stabilește competența pentru soluționarea conflictelor de muncă în favoarea tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau reședința reclamantul. La stabilirea acestei competențe legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiție al salariatului. Or, în condițiile în care titlul executoriu este emis de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se facă la sediul debitorului sau al terțului poprit. Întrucât în speță sediul debitorului este unic, în municipiul București, textul criticat limitează liberul acces la justiție al salariaților creditori, care sunt nevoiți să se deplaseze la București pentru a-și obține drepturile.

Judecătoria Sectorului 1 București apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind întemeiată față de prevederile art. 21 alin. (1) din Constituție și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Faza executării silite este parte integrantă a procesului civil, iar statul trebuie să manifeste un deosebit interes în punerea efectivă în aplicare a drepturilor câștigate de părți în instanță.

Judecătoria Timișoara apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. În condițiile în care bunurile asupra cărora poartă executarea silită se află de cele mai multe ori la sediul debitorului sau al terțului poprit și având în vedere că interesul creditorilor vizează o executare rapidă, apare ca fiind justificată opțiunea legiuitorului pentru desemnarea executorului judecătoresc de la sediul debitorului sau al terțului poprit.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conținut: "Poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil și în art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. De asemenea, se apreciază a fi încălcate și prevederile art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a statuat că textul de lege criticat stabilește competența materială și teritorială pentru soluționarea cererii creditorului de înființare a popririi. Astfel, legea atribuie competența materială de a dispune înființarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuționale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispozițiile art. 126 alin. (2) și ale art. 129 din Constituție, potrivit cărora competența, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum și căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.

Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situația prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincție sau în considerarea altor criterii, și anume creditorii deținători ai unui titlu executoriu care solicită executorului judecătoresc înființarea popririi.

De asemenea, este nefondată și critica autorilor excepției potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădește accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, în condițiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, oferind toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.

Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor internaționale cuprinse în art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, soluțiile și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Erich Weber, Lucia Elena Ruiu, Maria Todeancă, Valerica Calciu, Maria Voichițescu, Maria Lăpădat, Constantin Mărgăritoiu, Cristian-Samir Bufanu, Valentin-Marius Gheoghiță, Gigel Bodislav, Cristian Gîrniceanu, Constantin Bobocioiu, Ion Gabriel Gogonea, Tinel Filipoiu, Lucia Filipoiu, Maria Bodislav, Sever Văduva, Gheorghe Codinoiu, Cristian Constantin Zgăbaia, Ștefan Nistor, Gabriela Popescu, Dumitru Popescu, Miron Șofei, Mihaela Nițulescu și Mariana Filipescu în dosarele nr. 6.200/299/2009, nr. 8.454/299/2009, nr. 3.423/299/2009 și nr. 8.847/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, respectiv de Societatea Comercială "Coda Serv" - S.R.L. din Reșița în Dosarul nr. 3.216/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.