Decizia nr. 98/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Pusks Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tower Center International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 29.999/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se prezintă pentru autorul excepției domnul avocat Marius Grigorescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 29.999/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 236 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Societatea Comercială "Tower Center International" - S.R.L. din București într-un dosar având ca obiect asigurare de dovezi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității în drepturi, limitează accesul liber la justiție și restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți și contravin art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, accesul liber la justiție implică atât egalitatea de tratament a părților implicate într-un litigiu civil, cât și egalitatea armelor procedurale puse la dispoziția acestora pentru a afirma sau a combate pretențiile deduse judecății. Ori de câte ori instanța de judecată va dispune admiterea cererii de asigurare de dovezi fără citarea părților, pârâtul nu va putea să își asigure apărarea față de administrarea probei, spre deosebire de reclamant care, deoarece a introdus cererea, va avea cunoștință de data fixată de instanță pentru soluționarea cererii sale și va putea să o susțină. În aceste condiții, primejdia în administrarea probei nu justifică limitarea exercițiului dreptului de acces liber la justiție.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 236 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "În caz de primejdie în întârziere, instanța va putea încuviința cererea și fără citarea părților."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispozițiile constituționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 632 din 26 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 24 august 2007, și

Decizia nr. 173 din 6 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 18 aprilie 2007, Curtea a statuat că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură specială, de urgență, ce are un scop limitat, acela de conservare a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. Orice persoană interesată poate recurge la această procedură, condiția fundamentală a unui asemenea demers fiind existența unei primejdii în administrarea dovezii sau în constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispozițiile criticate să contravină prevederilor art. 16 din Constituție.

De asemenea, Curtea a reținut că liberul acces la justiție este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situații deosebite și implică existența unor proceduri unice pentru situații deosebite, așa cum este și cea a asigurării dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin această procedură pot fi folosite și de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea dovezilor în aceste condiții neprivând părțile interesate de dreptul de a le combate prin alte probe în cursul procesului de fond.

Totodată, ca o garanție a dreptului la apărare, legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgență a unei anumite stări de fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de față la cercetare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei amintite sunt valabile și în prezenta cauză.

Având în vedere că nu a fost reținută restrângerea sau încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauza de față.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 236 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Tower Center International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 29.999/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.