Decizia nr. 103/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Eugen Anton și Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal este inadmisibilă, iar cea a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.344/98/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal și ale

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Eugen Anton și Stella Anton.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, fiind contrare principiului egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție, în măsura în care se prevede obligația plății taxei pe teren doar pentru persoanele care au concesionat terenuri de la primării, iar nu și de la alte persoane juridice cu capital de stat.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate. Prin adresa înregistrată cu nr. 11.769 din 2 august 2010, Curtea Constituțională a solicitat instanței de judecată exprimarea opiniei cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004 cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au următorul cuprins: "Pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe teren."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, a statuat că plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, de către concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, nu este de natură a încălca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituție. Legiuitorul este liber să stabilească impozite în măsura în care acestea sunt proporționale, rezonabile și echitabile, condiție îndeplinită în cazul de față. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca și darea în administrare și în folosință a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenții/acte intervenite între părțile interesate.

De asemenea, prin

Decizia nr. 209 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a reținut că textul criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se află în situațiile prevăzute de ipoteza normei respective. Pe de altă parte, principiul egalității în drepturi înscris în Constituție privește egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără a institui egalitatea între cetățeni și autoritățile publice sau între cetățeni și stat sau unitățile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public.

Totodată, prin

Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, Curtea a statuat că exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite și taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activități ori bunuri nu poate să fie considerată, prin ea însăși, ca neconstituțională. Dimpotrivă, exceptarea de la impozite și taxe ori stabilirea unor reduceri în această materie reprezintă o practică legislativă curentă, care corespunde fie necesității de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor rațiuni economice.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [... ] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare", astfel încât o hotărâre a Guvernului nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de Eugen Anton și Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 75 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.